coligativ definitie

7 definiții pentru coligativ

coligatív a [At: LTR / Pl: ~i, ~e / E: fr colligatif] (Fig; d. proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței.
COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif.
COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif.
coligatív adj. m., pl. coligatívi; f. coligatívă, pl. coligatíve
coligatív adj. m., pl. coligatívi; f. sg. coligatívă, pl. coligatíve
COLIGATÍV, -Ă adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. [< fr. colligatif].
COLIGATÍV, -Ă adj. (despre proprietăți ale substanțelor) care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. (<fr. colligatif)

coligativ dex

Intrare: coligativ
coligativ adjectiv