colibaș definitie

11 definiții pentru colibaș

colibáș sm [At: MOLDOVAN, Ț. N. 231 / Pl: ~i / E: colibă + -aș] (Reg) 1 Om care locuiește într-o colibă. 2 (Pex) Pustnic. 3 Locuitor de la munte. 4 (Spc) Locuitor din Bran. 5 Lucrător cu brațele care locuiește în colibă Si: pălmaș, salahor, zilier. 6 Paznic care locuiește în afară de sat, în colibă.
COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.
COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (Înv.; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.
COLIBÁȘ, colibași, s. m. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. Întrebă pe colibaș ce are la mămăligă. ȘEZ. VIII 69.
colibáș (rar) s. m., pl. colibáși
colibáș s. m., pl. colibáși
COLIBÁȘ s. v. porumb.
COLIBÁȘ ~i m. înv. Țăran dependent. /colibă + suf. ~aș
colibaș m. pustnic care locuiește într’o colibă: Sf. Ioan Colibașul (serbat la 15 Ianuarie).
colibáș m. Care locuĭește într’o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat la 15 Ĭan.
colibaș s. v. PORUMB.

colibaș dex

Intrare: colibaș
colibaș substantiv masculin