colet definitie

21 definiții pentru colet

colét1 sn [At: (a. 1833) URICARIUL VII 224 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr colis] Pachet relativ mic (și ușor de mânuit) expediat de obicei prin poștă.
colét2 sn [At: MDENC / E: fr collet] (Bot) Zonă de trecere între rădăcină și baza tulpinii.
COLÉT2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.
COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. ◊ Colet-capcană = colet conținând o bombă. – Din fr. colis (după pachet).
COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic și ușor de mânuit, expediat de obicei prin poștă. – Din fr. colis (după pachet).
COLÉT2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.
COLÉT, colete, s. n. (Adesea determinat prin «poștal») Pachet expediat prin poștă.
!colét s. n., pl. coléte
*colét-capcánă s. n., pl. coléte-capcánă
colet (pachet) s. n., pl. coléte
colét (bot., anat.) s. n.
COLÉT s. pachet. (A primit un ~ prin poștă.)
COLÉT1 s.n. Pachet transportat prin poștă. [Pl. -te, -turi. / < fr. colis].
COLÉT2 s.n. 1. (Franțuzism) Guler. 2. (Anat.) Linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 3. (Bot.) Zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante. [< fr. collet].
COLÉT1 s. n. pachet expediat prin poștă. (după fr. colis)
COLÉT2 s. n. 1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col1 (2). (< fr. collet)
COLÉT ~e n. Pachet expediat destinatarului prin poștă. /<fr. colis
colet n. teanc de mărfuri expediate.
*colét n., pl. e (ca și bg. kolet, d. fr. colis, confundat cu collet, guler, saŭ infl. de pachet). Pachet (cufăr, geamantan ș. a.) în călătorie și la poștă.
COLET s. pachet. (A primit un ~ prin poștă.)
colet, colete s. n. (deț.) deținut care este transportat cu trenul într-un vagon special.

colet dex

Intrare: colet (pl. -e)
colet pl. -e substantiv neutru
Intrare: colet (pl. -uri)
colet pl. -uri
Intrare: colet-capcană
colet-capcană substantiv neutru