coleric definitie

14 definiții pentru coleric

coléric, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr colérique] 1-2 (Persoană) care se înfurie ușor.
COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.
COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.
COLÉRIC, -Ă, colerici, -e, adj. (Despre oameni) Care se supără ușor, care are izbucniri de mînie. ◊ (Despre ceea ce caracterizează natura omenească) Temperament coleric.
coléric adj. m., s. m., pl. colérici; adj. f., s. f. colérică, pl. colérice
coléric adj. m., s. m., pl. colérici; f. sg. colérică, pl. colérice
COLÉRIC adj. v. violent.
Coleric ≠ flegmatic
COLÉRIC, -Ă adj. (Rar) Irascibil, supărăcios, nervos, mânios. [< fr. colérique].
COLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique)
COLÉRIC ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care se caracterizează prin dese manifestări de mânie; care se supără ușor. ◊ Temperament ~ temperament caracterizat prin impulsivitate, nestăpânire. /<fr. colérique
*holéric, -ă adj. (d. holeră; fr. cho- și colérique). De holeră: epidemie holerică. Bolnav de holeră. – Fals coleric.
COLERIC adj. agresiv, bătăios, brutal, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
COLÉRIC, -Ă (< fr.) adj. 1. (Despre o persoană) Care are izbucniri de mînie. 2. (PSIH.) Temperament (sau tip) c. = unul dintre cele patru tipuri de temperamente în clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin impulsivitate, nestăpînire și care corespunde, în clasificarea lui I.P. Pavlov, tipului de sistem nervos puternic și neechilibrat, cu predominarea excitației asupra inhibiției.

coleric dex

Intrare: coleric (adj.)
coleric adjectiv
Intrare: coleric (s.m.)
coleric substantiv masculin