coleoptere definitie

14 definiții pentru coleoptere

coleoptér, ~ă snf [At: DA / P: ~le-op~ / E: fr coléoptère] (Ent) 1 (Lpl) Ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele două dinainte, numite elitre, sunt tari și groase, servind ca teacă celorlalte două (Coleoptera). 2 Insectă din ordinul coleopterelor (1).
COLEOPTÉR, coleoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele două superioare (elitre), întărite, au rol de protecție pentru celelalte două, care sunt subțiri, membranoase și servesc la zbor; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. [Pr.: -le-o-] – Din fr. coléoptère.
COLEOPTÉR, coleoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele două superioare (elitre), întărite, au rol de protecție pentru celelalte două, care sunt subțiri, membranoase și servesc la zbor; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. [Pr.: -le-o-] – Din fr. coléoptère.[1]
COLEOPTÉR, coleoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu șase picioare și patru aripi, dintre care cele superioare, (elitrele) sînt tari și groase și servesc de înveliș celorlalte două care sînt subțiri și servesc la zbor; (la sg.) insectă care face parte din acest ordin. Cărăbușul, rădașca etc. sînt coleoptere. – Pronunțat: -le-op-.
!coleoptér (-le-op-ter/-o-pter) s. n., pl. coleoptére
coleoptér s. n. (sil. -le-; mf. -pter), pl. coleoptére
COLEOPTÉRE s.n.pl. Ordin de insecte cu șase picioare și patru aripi (dintre care două, întărite, acoperă pe celelalte două); (la sg.) insectă din acest ordin. [Sg. coleopter. / < fr. coléoptères, cf. gr. koleos – scoarță, pteron – aripă].
COLEOPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu șase picioare și patru aripi, două întărite, acoperindu-le pe celelalte două, subțiri, membranoase. (< fr. coléoptères)
COLEOPTÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu o pereche de aripi tari (elitre), care acoperă o altă pereche de aripi subțiri și membranoase (reprezentanți: cărăbușul, buburuza). 2) Insectă din acest ordin. [Sil. -le-o-] /<fr. coléoptères
coleoptere n. pl. ordin de insecte cu 4 aripi, cele superioare vârtoase înfășurând pe cele inferioare: gândac, coccinelă, cantaridă.
*coleoptér, -ă adj. (vgr. koleópteros, d. koleós, teacă, și pterón, aripă). Zool. Care are aripile învelite cu elitre, ca gîndaciĭ. S. n., pl. e. Însect cu aripile așa, adică gîndac.
COLEOPTER aeronavă cu decolare-aterizare verticală, obținută prin asocierea unei aripi toroidale (v.) cu un fuzelaj introdus în interiorul acesteia, fixat cu o serie de motanți puternici. În interiorul fuzelajului se găsește instalația de forță (motorul).
COLEOPTÉRE (< fr. {i}; {s} gr. koleos „teacă” + pteron „aripă”) s. n. pl. Ordin se insecte (ex. cărăbușul, rădașca) cu o pereche de aripi tari, chitinoase și dure (elitre), care acoperă o a doua pereche, membranoasă; gîndaci. Este cel mai mare ordin de insecte, cu peste 30.000 de specii.
COLEO- „teacă, vagin, elitră”. ◊ gr. koleos „teacă, scoarță” > fr. coléo-, engl. id., it. id., germ. koleo- > rom. coleo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie vaginală; ~chete (v. -chete), s. f. pl., gen de alge verzi, cu talul discoidal, prevăzut cu filamente scurte, terminate cu țepi, și cu oogonul în formă de butelie; ~fil (v. -fil2), s. n., coleoptil*; ~gen (v. -gen1), s. n., țesut meristematic care generează endodermul; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu o pereche de aripi tari, scorțoase, cu rol de protecție; ~ptil (v. -ptil), s. n., (la graminee) prima frunzuliță teciformă, care învelește mugurașul embrionului; sin. coleofil; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., prolaps vaginal; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a vaginului; ~riză (v. -riză1), s. f., organ membranos în formă de teacă sau de scufie, care acoperă radicula embrionului, la unele monocotiledonate; ~spastic (v. -spastie), s. f., contracție spasmodică a mușchiului vaginal; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtare anormală a vaginului; ~tomie (v. -tomie), s. f., colpotomie*.

coleoptere dex

Intrare: coleopter
coleopter substantiv neutru
  • silabisire: -le-; mf. -pter