colectură definitie

11 definiții pentru colectură

colectúră1 sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ger Kollectur] Oficiu în care se vând lozuri ale loteriei de stat.
colectúră2 sf [At: MDENC / Pl: ~ri / E: ger Kollectur] Oficiu de colectare a cărților pentru biblioteci.
COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur.
COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur.
COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților, (în trecut) a biletelor de loterie etc. «Colectară centrală a bibliotecilor științifice» furnizează cărțile necesare bibliotecilor documentare și științifice.
colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri
colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri
COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur].
COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur)
COLECTÚRĂ ~i f. Oficiu de colectare a cărților pentru aprovizionarea bibliotecilor. /<germ. Kollectur
*colectúră f., pl. ĭ (d. colector).Negustoria saŭ prăvălia colectoruluĭ, a celuĭ ce vinde bilete de loterie.

colectură dex

Intrare: colectură
colectură substantiv feminin