colcăială definitie

10 definiții pentru colcăială

colcăiálă sf [At: PAS, Z. III, 64 / Pl: ~iéli / E: colcăi + -eală] 1 Clocot. 2 Mișună1.
COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.
COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.
COLCĂIÁLĂ s. f. 1. Clocot, clocotire. 2. Mișcare într-o mulțime mare, forfoteală.
colcăiálă s. f., g.-d. art. colcăiélii
colcăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. colcăiélii
COLCĂIÁLĂ s. v. forfotă.
COLCĂIÁLĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert.
colcăia s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT.
COLCĂIA s. agitație, animație, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.)

colcăială dex

Intrare: colcăială
colcăială