colastră definitie

2 intrări

25 definiții pentru colastră

colástră sf [At: JIPESCU, O. 48 / V: ~ru sm, ~leá~, corástă, coráste, corá~, curáslă, curastă, cura~, curástru, cureástă sm / Pl: ~re / E: lat colostra, -am] 1 Colostru. 2 Lapte brânzit.
coráslă sf [At: DA ms / V: colástră, colástră, colástru sm, ~stă, ~ste, ~stră / E: ml *colastra (= colostra)] Lapte matern imediat dupa naștere.
COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.
COLÁSTRU s. m. v. coraslă.
CORÁSLĂ s. f. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame, imediat după naștere (când nu este bun de consumat). [Var.: colástră, culástră s. f., colástru s. m.] – Lat. *colastra (= colostra).
CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.
COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.
COLÁSTRU s. m. v. coraslă.
CORÁSLĂ s. f. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame, imediat după naștere (când nu este bun de consumat). [Var.: colástră, culástră s. f., colástru s. m.] – Lat. *colastra (= colostra).
CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.
COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.
COLÁSTRU s. m. v. coraslă.
CORÁSLĂ s. f. Laptele unei vite (în special al vacii) în primele zile după fătare, cînd nu este bun de consumat. – Variante: colástră, culástră s. f., colástru s. m.
CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.
coráslă s. f., g.-d. art. coráslei
coráslă s. f., g.-d. art. coráslei
CORÁSLĂ s. (Transilv.) puroi. (~a vacii.)
colástră s. f.1. Laptele unei mame imediat după naștere. – 2. Lapte prins. – Var. corast(r)ă, curast(r)ă. Mr. curastă, culastă, megl. gulastră. Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR); cf. bearn. coulhistrau, sp. calostro (Corominas, I, 600), v. arag. cullestru, astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală, cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal, corastră, a disimulat primul r la l. Din rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală; ngr. ϰουλιάστρα, sarak. ϰλιάστρα (Meyer, Neugr. St., II, 75), bg. kolastra, kulastra (Capidan, Raporturile, 205), sb. kónastra, slov. kurastva, rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich, Wander., 22), mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea, Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că bg. kolastra provine direct din lat. și este etimonul rom. colastră, cu l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. – Der. corăsli (var. colăstri), vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).
CORÁSLĂ f. Laptele mamiferelor în primele zile după fătare, având o compoziție deosebită de cea a laptelui obișnuit. /<lat. colastra
colástră s.f. sg. (pop.) 1. laptele dintâi al unei vaci, după ce a fătat. 2. lapte brânzit, serbezit.
coráslă s.f. (reg.) lapte fiert și prefăcut în jintiță.
colastră (coraslă) f. cel dintâiu lapte al mamiferelor ce se mulge după fătare. [Lat. COLOSTRA].
coraslă f. Mold. 1. V. colastră; 2. lapte fiert și prefăcut într’un fel de jintiță.
colástră (Olt. Munt.) și corástră (Munt.) f., pl. e (lat. colostra și -strum, de unde s’a făcut corastră, cu suf. din măĭastră, albastră, apoĭ s’a disimilat în col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra și gulaszta). Munt. Primu lapte la femeĭ și la vite. Pin anal. Lapte brînzit. – Și coraslă (Mold. Munt.), corastă (Banat) și curastă (Maram.).
CORASLĂ s. (Transilv.) puroi. (~ a vacii.)

colastră dex

Intrare: coraslă
coraslă substantiv feminin
colastră
colastru
culastră
Intrare: colastră
colastră