colțurat definitie

10 definiții pentru colțurat

colțurát, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 132 / V: ~țor~ / Pl: ~ați, ~e / E: colțura] 1 Colțuros. 2 (Fig; rar) Bizar.
COLȚURÁT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.
COLȚURÁT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.
COLȚURÁT, -Ă, colțurați, -te, adj. Care are unul sau ma multe colțuri, colțuros. Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372.
colțurát adj. m., pl. colțuráți; f. colțurátă, pl. colțuráte
colțurát adj. m., pl. colțuráți; f. sg. colțurátă, pl. colțuráte
COLȚURÁT adj. v. colțuros, nerotunjit.
colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.
colțurát și -ós, V. colțorat.
colțurat adj. v. COLȚUROS.

colțurat dex

Intrare: colțurat
colțurat adjectiv