colțuleț definitie

7 definiții pentru colțuleț

COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț.
COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț.
COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor (1). Ocoli de vreo două ori cercetînd fiecare cameră, fiecare colțuleț ce-i aducea aminte cele trecute. ISPIRESCU, L. 10. Umblară... și răzbătură toate colțulețele și ca să se potrivească inelul la cineva, ba. ISPIRESCU, L. 311.
colțuléț s. n., pl. colțuléțe
colțuléț s. n., pl. colțuléțe
COLȚULÉȚ s. v. colțișor.
COLȚULEȚ s. colțișor. (Un ~ tihnit.)

colțuleț dex

Intrare: colțuleț
colțuleț substantiv neutru