colțos definitie

13 definiții pentru colțos

colțos, ~oa a [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: ~oși, ~oase / E: colț + -os] 1 Cu colții ieșiți. 2 Cu dinții mari. 3 (Fig) Bun de gură. 4 (Fig) Arțăgos.
COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.
COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.
COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțat (I). 2. Fig. Bun de gură, arțăgos, care caută ceartă; îndrăzneț la vorbă, obraznic, colțat (2). Mitrea e colțos, nu se lasă ușor îngenunchiet. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 5/2. Fața colțoasă... rîdea la dînsul strîmb. CAMILAR, N- I 28. A făcut listă de oamenii mai tineri din comună și mai colțoși, iar aceștia au fost trimiși la oaste. PAS, L. I 305.
colțós adj. m., pl. colțóși; f. colțoásă, pl. colțoáse
colțós adj. m., pl. colțóși; f. sg. colțoásă, pl. colțoáse
COLȚÓS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)
COLȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
COLȚÓS ~oáse (~óși, ~oáse) 1) Care are colți; cu dinți mari și ascuțiți. 2) fig. Care este rău de gură. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulații proeminente; osos; ciolănos. /colț + suf. ~os
colțos a. colțat (la fig.).
colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.
COLȚOS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)
colțos adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

colțos dex

Intrare: colțos
colțos adjectiv