colțișor definitie

13 definiții pentru colțișor

colțișór [At: NEGRUZZI, S. I. 234 / Pl: ~i sm, ~oáre sn / E: colț + -ișor] 1-2 (Șhp) sn Colț (mic) Si: colțuleț, colțurel, colțușor. 2 sn Ornament în fonnă de tăieturi triunghiulare sau semicirculare festonate, pe marginea gulerului și a mânecilor (cămășii), a poalelor fustei, la o dantelă etc. 3 sn Ornament pe porțile țărănești constând dintr-un șir de pătrățele alternând cu triunghiuri. 4 sm (Bot; reg) Plantă erbacee din familia craciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșiatice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).
COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colț + suf. -ișor.
COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colț + suf. -ișor.
COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. Diminutiv al lui colț. 1. v. colț (I 2). În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate... VLAHUȚĂ, O. A. 47. Găsiră și ei un colțișor la o parte, de unde să se poată uita. ISPIRESCU, L. 275. Trăiam într-un colțișor al Franciei, pe malul unui rîu și în vecinătatea unei mari păduri. ODOBESCU, S. III 96. 2. v. colț (III 1). Dantelă cu colțișori. – Variantă: (1) colțușór (NEGRUZZI, S. I 234) s. n.
colțișór1 (plantă) s. m., pl. colțișóri
colțișór2 (colțuleț) s. n., pl. colțișoáre
colțișór (bot.) s. m., pl. colțișóri
colțișór (colțuleț) s. n., pl. colțișoáre
COLȚIȘÓR s. 1. colțuleț. (Un ~ liniștit.) 2. (prin Transilv.) strâmbuleț. (~ul este un motiv de cusătură.)
COLȚIȘÓR ~i m. (diminutiv de la colț) Plantă erbacee cu flori violete-alburii ori gălbui, dispuse în inflorescențe umbeliforme. /colț + suf. ~ișor
colțișor n. colț mic. ║ m. 1. plantă de pădure cu flori roșiatice și purpurii- albăstrui (Dentaria bulbifera); 2. pl. dantele: colțișori și bibiluri de mătase FIL.
colțișór n., pl. oare. Colț mic. Fig. Adăpost, refugiŭ: să am și eŭ un colțișor de pămînt. Pl. Dantelă. S. m. O plantă cruciferă (cardamine [saŭ dentaria] bulbífera).
COLȚIȘOR s. 1. colțulet. (Un ~ liniștit.) 2. (prin Transilv.) strîmbuleț. (~ este un motiv de cusătură.)

colțișor dex

Intrare: colțișor (bot.; -i)
colțișor bot.; -i substantiv masculin
Intrare: colțișor (colțuleț; -oare)
colțișor colțuleț; -oare substantiv neutru