colțat definitie

12 definiții pentru colțat

colțát, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: colț + -at] 1 (Reg) Cu dantură diformă. 2 (Fig; pop) Bun de gură. 3 (Înv) Cutezător. 4 (Înv) Obraznic. 5 (Înv) Ironic. 6 (Înv) Arțăgos. 7 (Înv) Nesociabil. 8 (Înv) Care caută ceartă. 9 (Înv) Puternic.
COLȚÁT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Colț + suf. -at.
COLȚÁT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Colț + suf. -at.
COLȚÁT, -Ă, colțați, -te, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțos. Da eu, Costane, după el nu mă duc... că-i colțat și hîd. CAMILAR, N. I 29. Tigrii, urșii și cu un cuvînt toate Lighioanele-acelea ce erau. mai colțate. ALEXANDRESCU, P. 111. Și codat și colțat (Lupul). ȘEZ. XIII 25. 2. Fig. Bun de gură, arțăgos; recalcitrant. Boierii cei mai colțați erau adunați la sfat. GHICA, S. 493.
colțát adj. m., pl. colțáți; f. colțátă, pl. colțáte
colțát adj. m., pl. colțáți; f. sg. colțátă, pl. colțáte
COLȚÁT adj. v. colțos.
COLȚÁT ~tă (~ți, ~te) v. COLȚUROS. /colț + suf. ~at
colțát, colțátă, adj. (reg.) arțăgos, gâlcevitor.
colțat a. 1. cu colți mari ieșiți afară; 2. fig. care își arată colții, arțăgos, gâl- cevitor: boierii cei mai colțați GHICA.
*colțát, -ă adj. Colțos, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.
colțat adj. v. COLȚOS.

colțat dex

Intrare: colțat
colțat adjectiv