colțar definitie

15 definiții pentru colțar

colțár [At: IOANOVICI, TEHN. 141 / Pl: ~i sm, ~e sn / E: colț + -ar] 1 sm (Înv) Canin. 2 sm (Bot; reg; lpl) Comaci (Trapa natans). 3 (Țes; lpl) Zimțar. 4 sm Instrument de fier, ale cărui extremități țin pânza sau materialul întins. 5 sm (Îvp) Vergele metalice cu capetele dințate folosite în timpul țesutului. 6 sm Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașază la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. 7 sm (Pop) Lemn de aproximativ doi metri înălțime, sprijinit de două brațe, la drugii carului. 8 sn (Reg) Grapă. 9 sn (Reg) Zgardă cu cuie la câini. 10 sn Bocanci cu ținte pe talpă. 11 sn Echer. 12 sn (Îs) ~ drept Unealtă de dulgherie sau de tâmplărie folosită pentru marcarea unghiurilor drepte. 13 sn (Îs) ~ cu limbă Unealtă de dulgherie sau de tâmplărie folosită pentm marcarea unghiurilor de diferite dimensiuni. 14 sn (Înv) Unealtă de zidărie pentm controlul unghiurilor drepte Si: (înv) ghiunie. 15 sn Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 16 sn Bară profilată, din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. 17 sn (Tip) Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. 18 sn Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 19 sn (Reg) Clin. 20 sn Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere. 21 sn Dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 22 sn Masă triunghiulară așezată într-un colț al camerei. 23 sn Canapea de colț. 24 am (Teh; înv) Oțel ~ Bară de oțel profilat cu una din dimensiuni mai mari decât celelalte două. 25 am (Mol) Stâlp ~ Fiecare dintre cei patru stâlpi care se pun în cele patru colțuri ale casei. 26 sn (Reg) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere.
COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, s. n., (6) colțari, s. m. 1. S. n. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. S. n. (Reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. S. n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + suf. -ar.
COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, s. n., (6) colțari, s. m. 1. S. n. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. S. n. (Reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. S. n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + suf. -ar.
COLȚÁR, (1) colțare, s. n., (2) colțari, s. m. 1. Poliță de formă unghiulară sau triunghiulară, așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior (uneori fără uși) în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. Se găseau cîlți, buci și alte lucruri zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. 2. Cui de fier pe care alpiniștii îl prind pe talpa încălțămintei ca să nu alunece pe zăpadă și pe gheață.
colțár1 (ramă pentru bocanci) s. m., pl. colțári
colțár2 (sobă, poliță, echer) s. n., pl. colțáre
colțár (la bocanci) s. m., pl. colțári
colțár (sobă, poliță, echer) s. n., pl. colțáre
COLȚÁR s. 1. (Transilv.) cornurar. (Dulăpiorul de colț numit ~.) 2. v. echer. 3. v. dreptar.
COLȚÁR s. v. amnar, cornaci, culegar, culegău, grapă, tindeche, vingalac.
COLȚÁR ~e n. 1) Dulap mic sau poliță fixată în colțul unei camere. 2) Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) Piesă de metal sau de lemn în formă de unghi drept, folosită la confecționarea unei îmbinări. 4) Dispozitiv metalic prevăzut cu o serie de colți, care se prinde de talpa încălțămintei, ca să nu alunece pe gheață, pe stânci etc. /colț + suf. ~ar
colțar(iu) n. 1. dulap așezat într’un colț: o bucată de mămăligă din colțariu CR.; 2. stâlp de colț; 3. unealta zidarilor și dulgherilor de făcut unghiuri și de tras linii.
colțár m. (d. colț). Bot. Gogoașă de ristic, gogoașă de tufă, bubușluĭ, gogoașă colțuroasă produsă pe frunzele și fructele stejarului (quercus infectoria) de înțepăturile uneĭ vespiĭ numită cynips gallae tinctoriae și uzitată în med. ca astringent și în industrie la făcut cerneală și la văpsit cenușiŭ și negru (V. hurlup). Încălțăminte cu colțĭ (cu ghimpĭ) ca să te suĭ pe munțĭ, pe stîncĭ. Colțan. S. n., pl. e. Scaun orĭ masă în treĭ colțurĭ de pus în colțu uneĭ camere. Un instrument tipografic de așezat literele în rîndurĭ egale (zis și vingălac). Echer de tîmplar, de rotar, de zidar ș. a. V. îndreptar.
colțar s. v. AMNAR. CORNACI. CULEGAR. CULEGĂU. GRAPĂ. TINDECHE. VINGALAC.
COLȚAR s. 1. (Transilv.) cornurar. (Dulăpiorul de colț numit ~.) 2. (TEHN.) echer, (rar) vinchel. (~ pentru desenul tehnic.) 3. (TEHN.) dreptar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ al zidarului.)

colțar dex

Intrare: colțar (pl. -i)
colțar pl. -i substantiv masculin
Intrare: colțar (pl. -e)
colțar pl. -e substantiv neutru