colăcări definitie

8 definiții pentru colăcări

colăcărí v [At: COD. SILV. 50 / Pzi: ~résc / E: colăcar] 1 A rosti orația de nuntă. 2 A cerceta ceva (o pagubă etc.). 3 A denunța un hoț în schimbul unei recompense.
COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.
COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.
COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi colăcar (2). Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15.
colăcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcărésc, imperf. 3 sg. colăcăreá; conj. prez. 3 să colăcăreáscă
colăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcărésc, imperf. 3 sg. colăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. colăcăreáscă
colăcărésc, V. conăcăresc.
conăcărésc v. intr. (d. canăcar). Funcționez ca conăcar la nuntă. – Și conoc- și colăc-.

colăcări dex

Intrare: colăcări
colăcări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a