cojocel definitie

13 definiții pentru cojocel

cojocél [At: ODOBESCU, S. I, 483 / Pl: (1), ~céi (2) / E: cojoc + -el] 1 sn Cojoc (1) scurt, de obicei, fără mâneci Si: bondoță, bundă, cojociță, cojocuț, pieptar. 2 sm (Bot; reg) Porumb (Zea mays).
COJOCÉL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.
COJOCÉL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.
COJOCÉL, cojocele, s. n. Cojoc scurt, pînă la șold, de obicei fără mîneci; pieptar, bundiță. Prietenul meu [cățelul] sta întins la soare ca un cojocel castaniu lepădat pe pămîntul gol. SADOVEANU, N. F. 35. Cojocele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. Du-te... Să-mi aduci un cojocel. TEODORESCU, P. P. 580.
cojocél s. n., pl. cojocéle
cojocél s. n., pl. cojocéle
COJOCÉL s. bundiță, pieptăraș. (Un ~ femeiesc.)
COJOCÉL s. v. cucuruz.
COJOCÉL ~e n. (diminutiv de la cojoc) Cojoc scurt, fără mâneci, din piele de miel, împodobit cu ornamente din piele sau brodat cu fire de lână colorată; bundă. /cojoc + suf. ~el
cojocel n. pieptarul țărancelor.
cojocél n., pl. e. Cojoc mic.
COJOCEL s. bundiță, pieptăraș. (Un ~ femeiesc.)
cojocel s. v. CUCURUZ.

cojocel dex

Intrare: cojocel
cojocel substantiv neutru