cojocar definitie

15 definiții pentru cojocar

cojocár sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 91/13 / V: (îvr) ~iu / Pl: ~i / E: cojoc + -ar] Bărbat care lucrează sau vinde cojoace (1) Si: blănar, pielar.
cojocăreásă sf [At: DA ms / Pl: ~ese / E: cojocar + -easă] 1-2 Femeie care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. Si: cojocăriță (1-2). 3 (Rar) Soția cojocarului Si: cojocăriță (3).
cojocăríță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: cojocar + -iță] 1-2 Cojocăreasă (1-2) 3 (Rar) Cojocăreasă (3)
COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar.
COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar.
COJOCÁR, cojocari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde cojoace, pieptare, blăni și căciuli. V. blănar.
cojocár s. m., pl. cojocári
cojocár s. m., pl. cojocári
COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv. și prin Ban.) suciu.
COJOCÁR ~i m. Persoană care lucrează sau vinde cojoace sau căciuli și alte obiecte din blană. /cojoc + suf. ~ar
cojocar m. meșter care face sau vinde cojoace.
cojocár m. (d. cojoc, sîrb. kožuhar). Care face saŭ vinde cojoace. Purtător de cojoc (țăran). Fig. Iron. Om incult. V. opincar.
COJOCAR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv. și prin Ban.) suciu.
COJOCĂREA s. cojocăriță, (prin Transilv.) suciță.
COJOCĂRIȚĂ s. cojocăreasă, (prin Transilv.) suciță.

cojocar dex

Intrare: cojocar
cojocar substantiv masculin