cognomen definitie

8 definiții pentru cognomen

cognomén sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. 2 Poreclă.
cognómen (lat.) s. n., pl. cognómina
cognómen s. n., pl. cognómene
COGNÓMEN s. v. nume, poreclă, supranume.
COGNÓMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< lat. cognomen].
COGNÓMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)
cognomen s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME.
COGNÓMEN s. n. (< lat. cognomen): 1. al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman, ca în exemplele Marcus Tullius Cicero, Lucius Annaeus Seneca, Publius Ovidius Nasso, Caius Iulius Caesar etc. 2. poreclă, supranume (v.).

cognomen dex

Intrare: cognomen
cognomen substantiv neutru