cognitív, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr cognitif] 1 Care aparține cunoașterii. 2 Referitor la cunoaștere. 3 Specific cunoașterii. 4 Capabil de a cunoaște.

COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. Referitor la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe, la cunoaștere. – Din fr. cognitif.

COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. (Livr.) Care aparține cunoașterii, privitor la cunoaștere, capabil de a cunoaște. – Din fr. cognitif.

cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. cognitívă, pl. cognitíve

cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. sg. cognitívă, pl. cognitíve

COGNITÍV, -Ă adj. Relativ la cunoaștere. [Cf. fr. cognitif].

COGNITÍV, -Ă adj. referitor la cunoaștere. (< fr. cognitif)

COGNITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de cunoaștere; propriu cunoașterii. /<fr. cognitif

COGNITÍV, -Ă (< fr.) adj. Referitor la cunoaștere, la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe. ◊ (PSIH.) Psihologie c. = disciplină situată la intersecția biologiei, psihologiei, lingvisticii și informaticii, avînd ca obiect mecanismele gîndirii prin intermediul cărora are loc cunoașterea, de la percepție la raționament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiecților în vederea evaluării nivelului de cunoștințe (ex.: teste de cunoștințe tehnice aplicate în vederea selecției profesionale). ◊ (LOG.) Propoziții cognitive = propoziții care redau cunoștințe sau informații despre proprietățile unor obiecte (propoziții de predicație) sau despre relațiile dintre anumite obiecte (propoziții de relație).