cognațiune definitie

6 definiții pentru cognațiune

cognațíune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: lat cognatio] Înrudire naturală în vechiul drept roman.
cognațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cognațiúnii
cognațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. cognațiúnii
COGNAȚIÚNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat. cognatio].
COGNAȚIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio)
*cognațiúne f. (lat. cognátio, -ónis). Rudenie naturală (de sînge). V. agnațiune.

cognațiune dex

Intrare: cognațiune
cognațiune