cofiță definitie

10 definiții pentru cofiță

cofíță1 sf [At: ANON. CAR. / V: (Mol) coci~, cohi~ / Pl: ~țe / E: cofă + -iță] 1 (Trs; Ban; înv) Căniță de băut Si: cofă (1). 2-3 Cofă (3) mică, cu care se aduce apă sau se duc bucatele la câmp. 4-6 (Pex) Conținutul cofiței1 (1-3). 7 (Spc) Păcomiță. 8 (Îe) A lovi pe cineva peste ~ța cu ouăle A-l atinge tocmai unde-l doare. 9 Măsură de capacitate conținând cam o optime dintr-o cofă (1).
coíță2 sf vz cofârță
COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță.
COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță.
COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; donicioară. Must ca al meu n-a adus Ioana... se lăuda Tănăsoaia, punînd cofița la umbră. CAMILAR, TEM. 286. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, V; I 47. Purtînd cofița cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunjori, Juna Rodică voioasă trece Pe lîngă junii sămănători. ALECSANDRI, P. III 45.
cofíță s. f., g.-d. art. cofíței; pl. cofíțe
cofíță s. f., g.-d. art. cofíței; pl. cofíțe
COFÍȚĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)
cofíță f., pl. e. Cofă mică.
COFIȚĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)

cofiță dex

Intrare: cofiță
cofiță substantiv feminin