cofét sms vz cofeturi

coféturi snp [At: URECHE, L. I, 105/6 / V: ~t sms, (sgp) ~ră sf (înv) confét sn, sc~ / E: it confetto] 1 Bomboane, caramele și alte dulciuri făcute de cofetar (1). 2 (Pex) Bomboane. 3 Mâncăruri bune. 4-5 (Îvr; lsg; păstrat în poezia pop) Cofetar (1, 3).

COFÉTURI s. n. pl. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc. – Din ngr. ko[n]féta.

COFÉTURI s. n. pl. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc. – Din ngr. ko[n]féta.

COFÉTURI s. n. pl. Produse dulci de cofetărie (bomboane, caramele, acadele și alte zaharicale). Am cumpărat cofeturi de la băcănie. STANCU, D. 226. Venea pe la ei... și le dădea cofeturi și gologani. VLAHUȚĂ. O. A. 252. Ira! iaca cofeturi!... De cele cu fistici sînt? ALECSANDRI, T. I 154.

coféturi s. n. pl.

coféturi s. n. pl.

COFÉTURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.)

cófet (-turi), s. n. – Bomboană dulce. – Mr. cufetă. It. confetto, prin intermediul ngr. ϰουφέτον. – Der. cofetar, s. m.; cofetărie, s. f. Din it. confetti provine direct confetti (var. confete), s. f. pl. al cărui nume se explică prin obiceiul vechi de a arunca în timpul sărbătorilor confeti.

COFÉTURI f. pl. Produse de cofetărie; dulciuri; zaharicale. /<ngr. ko[n]féta

cofeturi f. pl. bomboane, zaharicale. [Vechiu rom. confet = it. CONFETTO, printr’un intermediar grec modern].

coféturĭ n. pl. (dintr’un singular maĭ vechĭ confet, apoĭ cofet, d. ngr. kuféta, maĭ vechĭ konféta, n. pl., care vine d. it. confetto, bomboană, și corespunde cu lat. confectus, „făcut la un loc”. V. confete, confecțiune, infect. Cp. și cu anghimaht). Rar azĭ. Bomboane. V. condit.

COFETURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.) (A mîncat multe ~.)