cofeturi definitie

2 intrări

13 definiții pentru cofeturi

cofét sms vz cofeturi
coféturi snp [At: URECHE, L. I, 105/6 / V: ~t sms, (sgp) ~ră sf (înv) confét sn, sc~ / E: it confetto] 1 Bomboane, caramele și alte dulciuri făcute de cofetar (1). 2 (Pex) Bomboane. 3 Mâncăruri bune. 4-5 (Îvr; lsg; păstrat în poezia pop) Cofetar (1, 3).
COFÉTURI s. n. pl. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc. – Din ngr. ko[n]féta.
COFÉTURI s. n. pl. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc. – Din ngr. ko[n]féta.
COFÉTURI s. n. pl. Produse dulci de cofetărie (bomboane, caramele, acadele și alte zaharicale). Am cumpărat cofeturi de la băcănie. STANCU, D. 226. Venea pe la ei... și le dădea cofeturi și gologani. VLAHUȚĂ. O. A. 252. Ira! iaca cofeturi!... De cele cu fistici sînt? ALECSANDRI, T. I 154.
coféturi s. n. pl.
coféturi s. n. pl.
COFÉTURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.)
cófet (-turi), s. n. – Bomboană dulce. – Mr. cufetă. It. confetto, prin intermediul ngr. ϰουφέτον. – Der. cofetar, s. m.; cofetărie, s. f. Din it. confetti provine direct confetti (var. confete), s. f. pl. al cărui nume se explică prin obiceiul vechi de a arunca în timpul sărbătorilor confeti.
COFÉTURI f. pl. Produse de cofetărie; dulciuri; zaharicale. /<ngr. ko[n]féta
cofeturi f. pl. bomboane, zaharicale. [Vechiu rom. confet = it. CONFETTO, printr’un intermediar grec modern].
coféturĭ n. pl. (dintr’un singular maĭ vechĭ confet, apoĭ cofet, d. ngr. kuféta, maĭ vechĭ konféta, n. pl., care vine d. it. confetto, bomboană, și corespunde cu lat. confectus, „făcut la un loc”. V. confete, confecțiune, infect. Cp. și cu anghimaht). Rar azĭ. Bomboane. V. condit.
COFETURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.) (A mîncat multe ~.)

cofeturi dex

Intrare: cofeturi
cofeturi
Intrare: cofet
cofet