coexistență definitie

12 definiții pentru coexistență

coexisténță sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~tínță / P: co-e~ / Pl: ~țe / E: fr coexistence] 1 Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. 2 (Îs) ~ pașnică Principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată.
COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de politică externă, însemnând existența în pace, împreună, a statelor cu ideologii diferite. – Din fr. coexistence.
COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată – Din fr. coexistence
COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri sau fenomene, U.R.S.S. și celelalte țări ale lagărului socialist se călăuzesc în politica lor de pace de ideile despre posibilitatea coexistenței pașnice a celor două sisteme: socialist și capitalist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 594.
coexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexisténței; pl. coexisténțe
coexisténță s. f. [x pron. gz] → existență
COEXISTÉNȚĂ s. v. concomitență.
COEXISTÉNȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. ◊ Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].
COEXISTÉNȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ♦ ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)
COEXISTÉNȚĂ ~e f. Existență simultană. ◊ ~ pașnică principiu potrivit căruia statele renunță la aplicarea forței, pledând pentru soluționarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenței] /<fr. coexistence
coexistență f. existență simultană.
*coexisténță f., pl. e. Existență simultanee.

coexistență dex

Intrare: coexistență
coexistență substantiv feminin