coexista definitie

11 definiții pentru coexista

coexistá vi [At: PONTBRIANT, D. / P: co-e~ / Pzi: coexíst / E: fr coexister] 1-4 A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.
COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.
COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu cineva sau ceva. Un timp, au coexistat pe teritoriul Romîniei de azi elementele societății sclavagiste, obști, țărani liberi și relații feudale. IST. R.P.R. 53. În lucrarea «Impozitul în natură», scrisă în ianuarie 1921, Lenin... analizează... economia sovietică din punctul de vedere al diferitelor forme de producție care coexistau în ea în acel moment. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 105, 6/1. Trecut și Viitor coexistă în viața Oltului. BOGZA, C. O. 386.
coexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 coexístă
coexistá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. coexíst, 3 sg. și pl. coexístă
COEXISTÁ vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr. coexister].
COEXISTÁ vb. intr. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva. (< fr. coexister)
A COEXISTÁ coexíst intranz. A exista simultan împreună cu altcineva sau cu altceva. [Sil. co-e-] /<fr. coexister
coexistà v. a exista împreună.
*coexíst, a v. intr. (co- și exist). Exist împreună cu alțiĭ.

coexista dex

Intrare: coexista
coexista verb grupa I conjugarea I