codruț definitie

8 definiții pentru codruț

codrúț sm [At: JARNÎK – BÎRSEANU, D. 290 / Pl: ~i / E: codru + -uț] (Șhp) 1-4 Codruleț (1-4).
CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. -uț.
CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. -uț.
CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț (1). Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule? EMINESCU, O. I 123. M-oi duce... În codruțul cu copaci Și cu lunci pline cu fagi; În codruțul cu izvoare Și cu mîndre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290.
codrúț (co-druț) s. m., pl. codrúți
codrúț s. m. (sil. -druț), pl. codrúți
CODRÚȚ s. codruleț.
CODRUȚ s. codruleț.

codruț dex

Intrare: codruț
codruț admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: co-druț