codoșíe sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 81 / Pl: ~ii / E: codoș2 + -ie] (Prt) 1 Ocupația codoșului1 (1) Si: proxenetism, codoșlâc (1). 2 Faptă de codoș2 (1) Si: codoșlâc (2).

CODOȘÍE, (2) codoșii, s. f. (Pop.) 1. Ocupația codoșului; proxenetism. 2. Faptă de codoș. – Codoș + suf. -ie.

CODOȘÍE s. f. (Peior.) Ocupația codoșului; proxenetism. – Codoș + suf. -ie.

!codoșíe (pop.) s. f., art. codoșía, g.-d. codoșíi, art. codoșíei; pl. codoșíi

codoșíe s. f., art. codoșía, g.-d. codoșíi, art. codoșíei

CODOȘÍE s. v. proxenetism.

CODOȘIE s. codoșlîc, proxenetism, (înv.) pezevenclîc, verigășie, votrie. (Practica ~ se pedepsește de lege.)