codoși definitie

2 intrări

25 definiții pentru codoși

codóș1 sm [At: VAIDA / Pl: ~i / E: pbl decalc după mg farkas „lup”, propriu „codat”] (Psr) Lup.
codóș2, ~oáșă smf [At: PRAV. 540 / V: (înv) ~dắș sm, ~dúș sm / A și: códoș / Pl: ~i, ~oáșe / E: tc kodoš] (Prt) 1 Persoană care mijlocește prostituția Si: proxenet, pește, (înv) pezevenghi, (reg) votru. 2 (Rar) Codiță (3).
codoșí vi [At: DEX2 / Pzi: ~șésc / E: codoș2] (Prt) 1 A face pe codoșul2 (1). 2 A practica ocupația de codoș2 (1).
CODÓȘ, -OÁȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Pop.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.
CODOȘÍ, codoșesc, vb. IV. Intranz. ( Pop.) A face pe codoșul; a practica ocupația de codoș. – Din codoș.
CODÓȘ, -OÁȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Peior.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.
CODOȘÍ, codoșesc, vb. IV. Intranz. (Peior.) A face pe codoșul; a practica ocupația de codoș. – Din codoș.
CODÓȘ, -OÁȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. Persoană care mijlocește desfrîul între bărbați și femei. V. proxenet.
codoáșă (pop.) s. f., art. codoáșa, g.-d. art. codoáșei; pl. codoáșe
codóș (pop.) s. m., pl. codóși
codoșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codoșésc, imperf. 3 sg. codoșeá; conj. prez. 3 să codoșeáscă
codoáșă s. f., art. codoáșa, g.-d. art. codoáșei; pl. codoáșe
codóș s. m., pl. codóși
codoșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codoșésc, imperf. 3 sg. codoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codoșeáscă
CODOÁȘĂ s. v. proxenetă.
CODÓȘ s. v. proxenet.
codóș (codóși), s. m. 1. Proxenet, codoș. – 2. Bărbat încornorat. – Mr. cudoș. Tc. kodoș „bărbat încornorat” (Șeineanu, II, 140; Meyer 193), cf. alb., bg. kodoš. – Der. codoașe, s. f. (codoașă); codoașcă, s. f. (codoașă; vrăjitoare bătrînă); codoșlîc, s. n. (proxenetism), din tc. kodoșlik; codoși, vb. (a face pe codoșul).
CODÓȘ ~i m. pop. Persoană care înlesnește practicarea prostituției; proxenet. /<turc. kodoș
codóș m. (turc. kodoš). Est. Triv. Pezevenchĭ, rufian, verigaș, acela care ține casă de femeĭ perdute saŭ procură altuĭa asemenea femeĭ. V. samsar.
codoșésc v. tr. (d. codoș). Est. Triv. Fac serviciu de codoș. V. intr. Trăĭesc ca codoș.
CODOAȘĂ s. codoșcă, proxenetă, (înv.) pezevenche.
CODOȘ s mijlocitor, proxenet, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.
CODOȘCĂ s. codoașă, proxenetă, (înv.) pezevenche.
codoș, -oașă, codoși, -oase s. m., s. f. persoană care mijlocește și facilitează întâlnirile a doi amanți
codoși, codoșesc v. t. a mijloci / a facilita întâlnirile amoroase a doi îndrăgostiți

codoși dex

Intrare: codoș
codoș substantiv masculin
Intrare: codoși
codoși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a