codirișcă definitie

2 intrări

14 definiții pentru codirișcă

codiríșcă sf [At: DELAVRANCEA, S. 205 / V: ~dăr~, ~dor~ / Pl: ~ști / E: codiriște css] Codiriște.
codiríște sf [At: BIBLIA (1688), 269/2 / V: ~dărâș~, ~dăr~, ~der~, ~ili~, ~réș~, ~dor~, ~dorâș~, ~dorắș~ / Pl: ~ti / E: ctm coadă + toporiște] (Pop) Coadă de bici Si: (reg) codărie (1), codie (3), (reg) codirlă (7), (reg) codobalt, codorțe.
CODIRÍȘCĂ s. f. v. codiriște.
CODIRÍȘTE, codiriști, s. f. (Pop.) Coadă de bici. [Var.: codiríșcă s. f.] – Contaminare între coadă și toporiște.
CODIRÍȘCĂ s. f. v. codiriște.
CODIRÍȘTE, codiriști, s. f. (Pop.) Coadă de bici. [Var.: codiríșcă s. f.] – Contaminare între coadă și toporiște.
CODIRÍȘCĂ, codiriști, s. f. Codiriște. Dacă. ar fi fost vară... ar fi scris cu codirișcâ pe țărînă. STANCU, D. 229. Începu să bată mînzații cu codirișcă. DELAVRANCEA, S. 205.
CODIRÍȘTE, codiriști, s. f. Coadă de bici. (Atestat în formă regională codoriște) Era porcar, însă dintre cei ce poartă cămașă subțire și albă... și bici de carmajin cu codoriștea de os. SLAVICI, O. I 119 – Variantă: codoríște s. f.
codiríște (pop.) s. f., g.-d. art. codiríștii; pl. codiríști
codiríște s. f., g.-d art. codiríștii; pl. codiríști
CODIRÍȘTE s. (reg.) codie. (~ este coada biciului.)
CODIRÍȘTE ~i f. Coada biciului. /coadă + toporiște
codiríșcă f., pl. ște și ștĭ (d. coadă cu term. din bg. toporiška. V. toporiște). Coadă de bicĭ, varga de care se leagă bicĭu. – În sud și codăriște și coderie: avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5. – Și în Gr. N. 1, 77).
CODIRIȘTE s. (reg.) codie. (~ este coada biciului.)

codirișcă dex

Intrare: codiriște
codiriște substantiv feminin
codirișcă
Intrare: codirișcă
codirișcă