codină definitie

16 definiții pentru codină

códină sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / A și: (1) codínă / Pl: (rar) ~ni / E: coadă + -ină] (Pop) 1 Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada (1) oilor. 2 (Bot; reg) Coada(167)-vulpii (Alopecurus geniculatus). 3 Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine Si: goz, zoană. 4 (Fig) Drojdia societății. 5 Lemne rămase acolo unde se prelucrează lemnul Si: (pop) huci, hebedig, vreascuri.
CÓDINĂ, codini, s. f. (Pop.). 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine. – Coadă + suf. -ină.
CÓDINĂ s. f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină.
CÓDINĂ s. f. (Popular) 1. Lînă de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada animalelor. Prețurile linii codină vor fi reduse cu 50%. B.O. 1951, 992. 2. Grîu de calitate inferioară (folosit mai ales ca hrană pentru păsări).
códină (pop.) s. f., g.-d. art. códinii; pl. códini
códină s. f., g.-d. art. códinei; pl. códini
códină s. f., g.-d. art. codinei; pl. -
CÓDINĂ s. miță, (reg.) miezură, tușinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)
CÓDINĂ s. v. coada-vulpii, pleavă.
CÓDINĂ f. 1) Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grâu de calitate inferioară. /coadă + suf. ~ină
códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele și capul oilor); miezură. 2. rămășiță de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. știulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămășițe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care crește prin livezi și fânețe.
còdină f. 1. lână tunsă dela coadă; 2. Mold. ceea ce cade dela vânturarea grăunțelor; 3. plantă din fam. gramineelor, crește prin livezi și fânețe (Alopecurus pratensis).
códină f., pl. ĭ și e (d. coadă cu sufixu slav -ină). Lînă rămasă de la dărăcit (V. coditură). Gozurĭ, rămășiță de la vînturatu grînelor (V. coșolină). Coada vulpiĭ, o plantă (V. coadă).
CODINĂ s. miță, (reg.) miezură, tușinătură. (~ este lîna de calitate inferioară.)
codină s. v. COADA-VULPII. PLEAVĂ.
codínă, codine, s.f. – (reg.) Boabe de grâu sau de porumb amestecate cu gunoaie; resturi de la vânturatul grânelor, rămășițe. ♦ (top.) În codini, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Din coadă + suf. -ină (Scriban, MDA).

codină dex

Intrare: codină (pl. -e)
codină pl. -e
Intrare: codină (pl. -i)
codină pl. -i substantiv feminin