codifica definitie

12 definiții pentru codifica

codifica vt [At: MAIORESCU, CR. III, 172/7 / Pzi: codífic / E: fr codifier] 1 A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. 2 (Prc) A prevedea ceva într-o (sau printr-o) lege.
CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier.
CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier.
CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza, a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. în Republica Populară Romînă a fost codificată din nou întreaga legislație, pe baze democrate.
codificá (a ~) vb., ind. prez. 3 codífică
codificá vb., ind. prez. 1 sg. codífic, 3 sg. și pl. codífică
A codifica ≠ a decoda, a decodifica
CODIFICÁ vb. I. tr. A reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. [p.i. codífic, 3.6 -că. / cf. fr. codifier].
CODIFICÁ vb. tr. 1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. 2. a coda2. (< fr. codifier)
A CODIFICÁ codífic tranz. (norme, dispoziții legislative) A reuni într-un cod. /<fr. codifier
codificà v. 1. a reuni legile împrăștiate într’un cod; 2. fig. a coordona într’un tot.
*codífic, a v. tr. (d. cod și fic ca’n edific). Adun și daŭ formă de cod: a codifica legile, formulele.

codifica dex

Intrare: codifica
codifica verb grupa I conjugarea I