codicologie definitie

8 definiții pentru codicologie

codicologíe sf [At: DEX2 / P: ~gi-e / Pl: ~gíi / E: fr codicologie] 1 Știință specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine și nu al textului. 2 Istorie a colecțiilor, stărilor, condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor.
CODICOLOGÍE s. f. Știință specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine și nu al textului. – Din fr. codicologie.
CODICOLOGÍE s. f. Știință specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine și nu al textului. – Din fr. codicologie.
codicologíe s. f., art. codicología, g.-d. art. codicologíei
CODICOLOGÍE s.f. Disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu atât ca purtătoare ale unui text, cât ca având o viață proprie. ♦ Istorie a colecțiilor, a stărilor și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. [< fr. codicologie, cf. gr. codex – carte, logos – știință].
CODICOLOGÍE s. f. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare. ◊ istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. (< fr. codicologie)
codicologíe s. f. Ramură a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine ◊ „Un domeniu puțin explorat al codicologiei este acela al cercetării cataloagelor concepute de librari pentru vânzările prin licitație publică a bibliotecilor medievale.” Luc. 25 II 84 p. 8 (din fr. codicologie; DN3, DEX-S)
CODICO- „manuscrise”. ◊ L. codex, icis „registru, condică” > fr. codico- > rom. codico-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele.

codicologie dex

Intrare: codicologie
codicologie substantiv feminin