codicil definitie

13 definiții pentru codicil

codicíl sn [At: CAT. MAN. X, 38 / V: ~cél, ~chél, ~chíl / Pl: ~e, ~uri / E: fr codicille, lat codicillus] 1-2 Act întocmit în formă testamentară, prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament.
CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.
CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.
CODICÍL, codicile, s. n. Adaos sau îndreptare ulterioară care modifică sau completează un testament. – Pl. și: codiciluri.
!codicíl s. n., pl. codicíle
codicíl s. n., pl. codicíle/codicíluri
CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)
CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].
CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)
CODICÍL ~e n. jur. Parte suplimentară a unui testament, adăugată după legalizarea acestuia. /<fr. codicille lat. codicillus
codicil n. adaos sau schimbare făcută la un testament.
*codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).
CODICIL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)

codicil dex

Intrare: codicil (pl. codicile)
codicil pl. codicile substantiv neutru
Intrare: codicil (pl. codiciluri)
codicil pl. codiciluri
Intrare: codicil (pl. codicili)
codicil pl. codicili