coda definitie

4 intrări

22 definiții pentru coda

códa1 sfs [At: DEX2 / E: it coda] 1 Parte finală a unei compoziții muzicale. 2 (Spc) Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
coda2 vt [At: DEX2 / Pzi: ~déz / E: fr coder] A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3).
CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: códă s. f.] – Din it. coda.
CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.
CÓDĂ s. f. v. coda1.
CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.
CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.
codá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codeáză
códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe
códa (muz.) s. f.
codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză
CODÁ vb. v. cifra.
A coda ≠ a decoda, a decodifica
CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].
CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].
CÓDA1 s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)
CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)
A CODÁ ~éz tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder
*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc’o dată pînă la urmă.
CODA vb. a cifra. (A ~ un text, un mesaj.)
codă (< it. coda „coadă”, „margine”), secțiune adăugată la sfârșitul unei compoziții muzicale cu repriză*, îndeosebi la sfârșitul formei sonată*, în care, prelucrându-se fragmente din materialul tematic al lucrării, se subliniază caracterul concluziv al acesteia.
Cod/a, -aba, -aciu, -ae, -alb, -at, -ăești, -ău, -ăuș; -ea, -eiu, -ia v. Coadă 1 – 3, 5 – 9.

coda dex

Intrare: coda
coda substantiv feminin
Intrare: codă
codă
Intrare: coda
coda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Coda
Coda