codârlă definitie

18 definiții pentru codârlă

codấrlă sf vz codirlă
CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. (Pop.) Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă.
CODÍRLĂ s. f. v. codârlă.
CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă.
CODÍRLĂ s. f. v. codârlă.
CODÍRLĂ, codirle, s. f. 1. Partea de dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe (în care se așază în mod obișnuit nutrețul necesar la drum animalelor de tracțiune). De la București pînă la Ploiești se călătorea în birjă de Herasca cu coviltir și codirlă. CARAGIALE, O. II 31. Alții [ședeau] pe chichiță, în codirlă și pînă și peste coviltir. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Fig. Partea din urmă, de la coadă, a unei cete (de copii, la joc), a unui stol de păsări etc.; coadă. Un stîrc... ieși din codirlă tuturor, unde ședea pitulit. MARIAN, O. II 325. Baciul începe, și după dînsul pe rînd ceilalți, pînă la codirlă. ISPIRESCU, la TDRG. – Variantă: (regional) codîrlă (PAS, Z. I 43, SADOVEANU, M. C. 157, SADOVEANU, N. P. 324) s. f.
CODÎ́RLĂ s. f. v. codirlă.
codấrlă (pop.) s. f., g.-d. art. codấrlei; pl. codấrle
codârlă/codírlă s. f., g.-d. art. codârlei/codírlei; pl. codârle/codírle
codírlă v. codârlă
CODÂRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoare, scărilă, targă, (reg.) scărigă, (Mold. și Bucov.) chelnă, (Transilv. și Ban.) șireglă, (Olt. și Munt.) șușlete. (~ la car, căruță ori sanie.)
CODÂRLĂ s. v. coadă.
CODÂRLĂ ~e f. Partea din spate, mobilă, a coșului unei căruțe sau a unui car. /coadă + suf. ~ârlă
codârlă f. 1. coada carului, adaosul ce-l are carul pe dinapoi (sau pe dinainte); 2. cel ce dă la urmă în jocul arșicelor.
codírlă (vest) și -î́rlă (est) f., pl. e (d. coadă cu sufixu ca’n șopîrlă, cĭocîrlan). Coadă lungă (Iron.): codirla vulpiĭ. Coada lungă la car, inima prelungită. Cel rămas în urmă la joc: eștĭ codirla! Corlată, șeriglă, scărilă, sușleț, înfundătoare de gratiĭ la căruță (compusă din cotocĭ și speteze). Partea din urmă a căruțeĭ: a căuta pin codirlă.
codî́rlă, V. codirlă.
codîrlă s. v. COADĂ.
CODÎRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoare, scărilă, targă, (reg.) scărigă, (Mold. și Bucov.) chelnă, (Transilv. și Ban.) șireglă, (Olt. și Munt.) șușlete. (~ la car, căruță ori sanie.)

codârlă dex

Intrare: codârlă
codârlă substantiv feminin
codirlă