cocuță definitie

10 definiții pentru cocuță

cocúță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: cocă3 + -uță] 1-2 (Șhp) Cocă (mică). 3-4 Fetiță.
COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă3; fetiță. – Cocă3 + suf. -uță.
COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă3; fetiță. – Cocă3 + suf. -uță.
COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui cocă2. Ești mărișor, nu mai ești cocuță! GALAN, Z. R. 336.
cocúță (fam.) s. f., g.-d. art. cocúței; pl. cocúțe
cocúță s. f., g.-d. art. cocúței; pl. cocúțe
COCÚȚĂ s. v. copilă, fetiță.
cocuță f. 1. copil de fașă, prunc; 2. păpușă ce înfățișează un copil mic. [V. cocă].
cocúță f., pl. e (dim. d. cocă 1; lat. cucutia, un fruct, cucutium, scufie; it. cocuzza, cucuzzo, cap, cocuzza, bostan, cap; ngr. kukútsi, sîmbure [REW, 2369]. V. coc 1, cocă 1, cocoț ș. a.). Trans. Mold. Fam. Prunc, copil pînă la un an.
cocuță s. v. COPILĂ. FETIȚĂ.

cocuță dex

Intrare: cocuță
cocuță substantiv feminin