cocostârc definitie

17 definiții pentru cocostârc

cocostấrc sm [At: DA / V: ~rg, cuc~, cocors~, cucors~, cocârs~ / Pl: ~rci / E: cocor + stârc] 1 (Orn) Barză. 2 (Pbl) Cocor (1). 3 Puț cu cumpănă. 4 (Im) Om slab și cu gâtul lung sau cu picioarele lungi. 5 (Ir) Cal cu gâtul și cu picioarele lungi.
COCOSTẤRC, cocostârci, s. m. (Ornit.) Barză. – Contaminare între cocor și stârc.
COCOSTẤRC, cocostârci, s. m. (Ornit.) Barză. – Contaminare între cocor și stârc.
COCOSTÎ́RC, cocostîrci, s. m. (Mold., Transilv.) Barză. Cocostîrcul s-a sculat cu noaptea în cap. A intrat în baltă. GÎRLEANU, L. 16. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît și n-a mai clănțăni atîta din măsele, ca un cocostîrc. CREANGĂ, P. 246. Iar pe lanul ce în soare se zvîntează fumegînd, Cocostîrcii cu largi pasuri calcă rar și meditînd. ALECSANDRI, O. 176.
!cocostấrc (-cos-târc/-co-stârc) s. m., pl. cocostấrci
cocostârc s. m. (sil. mf. -stârc), pl. cocostârci
CLONȚUL-COCOSTÂRCULUI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.
COCOSTÂRC s. v. barză.
COCOSTÂRC ~ci m. Pasăre migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și cu penele albe, vârfurile aripilor fiind negre; barză. /cocor + stârc
cocostârc s.m. (reg.) 1. puț cu cumpănă. 2. (fig. și ir.) om slab și cu gâtul lung.
cocostârc m. 1. Mold. și Tr. barză: cocostârcul tainic în lume călător AL.; 2. în Basarabia: puț cu cumpănă; 3. (ironic) om slab și cu gâtul lung. [Compus din cocor (= cocoș) și stârc, corespunzând întocmai echivalentului francez coq-héron și sinonimului oltenesc cocobarză; compusul indică în special bărbățelul berzei sau al stârcului; sensurile 2 și 3 fac aluziune la gâtul cel lung al pasării].
erodiu m. numele muntenesc al cocostârcului. [Slav. ERODIĬ].
cocostî́rc m. (d. cocor și stîrc). Nord și est. Barză (pe aĭurea cocor). Fig. Iron. Om prea înalt și slab.
clonțul-cocostîrcului s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI.
COCOSTÎRC s. (ORNIT.; Ciconia ciconia și nigra) barză, (reg.) bardăș, stîrc.
cocostấrc, cocostârci, (cocostâlc), s.m. – (ornit.) Barză (Ciconia ciconia) (ALRRM, 1973: 604). ♦ (onom.) Cocostârci, poreclă pentru locuitorii din Groșii Țibleșului (Lăpuș). „Cocostârg e numele ce se dă în batjocură unui om slab și cu gâtul lung ca și pasărea cu acest nume” (Candrea, 2001: 160). – Contaminare între cocor și stârc (Șăineanu, Scriban, DEX).
cocostấrc, -i, (cocostâlc), s.m. – (ornit.) Barză (ALR 1973: 604). – Contaminare între cocor și stârc.

cocostârc dex

Intrare: cocostârc
cocostârc substantiv masculin
  • silabisire: -stârc