cocós sm [At: DRĂGHICI, R. 139/3 / V: coc, cóco, ~cus / Pl: (rar) -óși / E: ger Kokos] 1 (Îs) Nucă de~- Fruct al cocotierului, al cămi suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cămi coajă este folosită în industrie. 2 (Îs) Lapte ~ Suc lăptos al nucii de cocos. 3 (Îs) Ulei de " Substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. 4 (Îs) Unt de ~ Ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație.
cocoș1 [At: CANTEMIR, 1.1. II, 76 / V: (reg) cuc~ / Pl: ~i, (îrg) ~oașe, (rar) ~uri / E: vsl кoкoш „găină”] 1 sm Pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Galliis bankiva domestica). 2 sm Mascul al găinii. 3 sm (Îe) Cântă ~ul (într-o casă) Se spune pentru a arăta că, într-o familie, bărbatul are cuvântul hotărâtor. 4-6 sm (îs) Basm (sau poveste) cu ~ul roșu Povestire, întâmplare fără sfârșit ori neadevărată. 7 sm Nume dat masculilor unor păsări. 8 sm (Îs) Pe la ~i Pe la ora două după miezul nopții. 9 sm (Îcs) De-a ~ul Nume al unui joc în care jucătorul rămas fără pereche se numește cocoș. 10 sm (Pop; îs) ~-baș Cocoș (1) care cântă când este numai de trei zile și care auzind toaca din cer, începe a cânta (la miezul nopții), iar după el cântă și ceilalți cocoși. 11 sm (Îc) ~-de-munte sau ~-sălbatic Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus). 12 sm (Îc) ~-de-mesteacăn Pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru, cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). 13 sm (Îc) ~-încălțat Găinuță (Lagopus). 14 sm (Orn; îc) ~ul-pustietății Ciuhurez. 15 sm (Iht; îc) ~-de-mare Peștele Raja clavata. 16 sn Ciocănel percutor la armele de foc. 17 sn Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. 18 sm (Pfm) Parte centrală a miezului pepenelui[1] verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 19 sm (Reg; lpl) Floricele de porumb. 20 sm Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg. 21 sm Boxer sau luptător care face parte din categoria cocoș (20). 22 sm Figură de metal având înfățișarea unui cocoș, fixată în vârful caselor. 23 sm (Pop; îe) A fi cucoș-de-vânt A se potrivi la voia întâmplări. 24 sm Figură de metal sau de pământ, în formă de cocoș, servind ca jucărie pentru copii. 25 sm (Reg; la car) Cui mare îndoit, agățat la ruda carului cu un lănțug. 26 sm (La joagăr) Ic de fier care întinde custura în jug. 27 sm (Reg) Clanță. 28 sm (Teh) Piesă a mașinii de tors mecanică. 29 sm Pinten fixat la spatele călcâiului cizmei, cu ajutorul căruia se descalță cizma. 30 sm (Bot; lpl) Urlupi. 31 sm Figură la jocul numit „în buși”. 32 sma (Ast; pbl) Constelația pleiadelor Si: (pop) Cloșca cu pui. 33 sm (Reg; lpl) Floricele de porumb. 34 sm (Pfm) Penis. corectată
CÓCOS s. m. (În sintagmele) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație. – Din germ. Kokos.
COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.
CUCÓȘ s. m. și n. v. cocoș.
CÓCOS s. m. (În sintagmele) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație. – Din germ. Kokos.
COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.
COCOTIÉR, cocotieri, s. m. Arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai ales pentru fructele sale comestibile (Cocos nucifera). [Pr.: -ti-er] – Din fr. cocotier.
CUCÓȘ s. m. și n. v. cocoș.
CÓCOS s. m. (Mai ales în expr.) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc gustos se întrebuințează ca hrană, iar coaja, fiind alcătuită din fibre de o rezistență specială, este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al acestui fruct.
COCÓȘ, (1, II 3) cocoși, s. m., (II 1, 2) cocoașe, s. n. I. Pasăre domestică din famiiia galinaceelor (masculul găinii), cu creasta roșie, cioc ascuțit și penele de diferite culori (Gallus domesticus). Cocoși răzleți vesteau apropierea zorilor. CAMILAR, N. I 62. Cînd începu să cînte cocoșii, acel cineva pieri ca o nălucă. ISPIRESCU, L. 253. Ziuă albă-acum se face; Prind cocoșii a cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. ◊ Expr. Cîntă cocoșul (într-o casă) = bărbatul conduce, își impune părerile (într-o familie, într-o gospodărie). În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iară nu găina. ISPIRESCU, L. 31. Basmul (sau povestea) cu cocoșul roșu = povestire (întîmplare, încurcătură) fără sfîrșit (pentru că aceleași fraze se succed periodic). (Pe) la cîntatul cocoșilor v. cîntat. ♦ Compus: cocoș-sălbatic sau cocoș-de-munte = pasăre sălbatică (de vînat) de mărimea unui curcan, cu penele negre, iar pe piept verzi strălucitoare (Tetrao urogallus). Vînătoare de cocoși sălbatici. II. 1. (La armele de foc portative) Ciocănel percutor (mai demult în formă de cap de cocoș) care lovește capsa cartușului, producînd explozia încărcăturii și descărcarea armei. Noroc măi, moț călare, de vrei o flintă bună, Am, uite, una plină; cînd trag cocoșul, sună! COȘBUC, P. II 95.Pîrghie de comandă a supapei, la ciocanele de mînă, acționate cu aer comprimat sau cu abur. ♦ (Termen minier) Robinet, mai ales la țevile cu aer comprimat, la care se montează un tub de cauciuc pentru tragerea unei ramificații. 2. (La pl.) Floricele. V. floricică (2). – Variantă: (regional) cucóș (SADOVEANU, Z. C. 61, CREANGĂ, P. 68) s. m. și n.
CUCÓȘ s. m. și n. v. cocoș.
cap-de-cocóș (plantă) s. m., art. cápul-de-cocóș
coáda-cocóșului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-cocóșului
cócos s. m.
cocóș1 (pasăre, miez de pepene, categorie sportivă) s. m., pl. cocóși
cocóș2 (piesă la arme, la ciocane) s. n., pl. cocoáșe
cocóș-de-mesteácăn (pasăre) s. m., pl. cocóși-de-mesteácăn
cocóș-de-múnte (pasăre) s. m., pl. cocóși-de-múnte
cocóș-sălbátic (pasăre) s. m., pl. cocóși-sălbátici
creásta-cocóșului (plantă erbacee, ferigă, ciupercă) s. f. art., g.-d. art. créstei-cocóșului
!núcă-de-cócos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. núcii-de-cócos; pl. nuci-de-cócos
cap-de-cocóș (bot.) s. n.
coáda-cocóșului (bot.) s. f.
cócos s. m.
cocóș (pasăre, miez de pepene, boxer) s. m., pl. cocóși
cocóș (la arme, ciocane) s. n., pl. cocoáșe
cocóș-de-mesteácăn s. m., pl. cocóși-de-mesteácăn
cocóș-de-múnte s. m., pl. cocóși-de-múnte
cocóș-sălbátic s. m., pl. cocóși-sălbátici
cocotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. cocotiéri
creásta-cocóșului (bot.) s. f.
núcă de cócos s. f. + prep. + s. m.
CAP-DE-COCÓȘ s. v. dulcișor.
COADA-COCÓȘULUI s. v. iris, stânjen, stânjenel.
CÓCOS s. v. nucă de cocos.
CÓCOS s. v. cocotier.
COCÓȘ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeț) cucurigu, pintenat, (înv. și pop.) cântător. (~ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoș-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoș-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoș-de-sihlă; cocoș-sălbatic v. cocoș-de-munte. 3. (BOT.) inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vânătoare.)
COCÓȘ s. v. coada-cocoșului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.
COCÓȘI s. pl. v. floricele.
COCOTIÉR s. (BOT.; Cocos nucifera) (înv.) cocos.
CREASTA-COCÓȘULUI s. v. breabăn, ferigă, granat, laba-ursului, moțul-curcanului, pieptănariță, rămurele, spilcuță, talpa-gâștei.
PICIORUL-COCÓȘULUI s. v. floare-de-leac, gălbenele, gălbenele de munte.
CÓCOS s.m. Nucă de cocos = fructul cocotierului, care conține un suc hrănitor și fibre textile întrebuințate în industrie; lapte de cocos = suc lăptos extras din nuca de cocos. [< germ. Kokos, cf. fr., port. cocos].
COCOTIÉR s.m. Specie de palmier din regiunile tropicale, care produce un fruct comestibil, cunoscut sub numele de nucă de cocos. [Pron. -ti-er. / < fr. cocotier].
CÓCOS s. m. fructul cocotierului. ♦ nucă de ~ = fructul cocotierului, drupă conținând un suc lăptos hrănitor și alte produse alimentare și textile. (< germ. Kokos)
cocóș (cocóși), s. m.1. Masculul găinii. – 2. Trăgaci. – 3. Floricele de porumb. – 4. Ansamblul celor patru bucăți ale nucii. – 5. Prună putredă. – 6. Știft, pivot. – 7. Proptea, reazăm, sprijin. – Mr., megl. cucot, cócut. Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, cf. lat. coco „strigătul cocoșului” la Petronius, lat. med. coccus (› fr. coq), it. cocca „găină” (Battisti, II, 991), fr. cocorico, sp. quiquiriqui etc. Nu încape îndoială că în der. cuvîntului a influențat sl. kokošĭ „găină”. După mai mulți autori, sl. este etimonul direct al rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (mr. și megl. provin din sl. kokotĭ „cocoș”). Cf. bg. kokoška „găină”, sb. kokoš „găină”, kokot „cocoș”, pol. kokosz „găină”, kokot „cocoș” etc. Kokoš cu sensul de „masculul găinii” apare totuși în rut., slov., ceh., ca și în mag. kakas, ngr. ϰοϰϰόσιον, alb. kokoš. Cel puțin o parte din aceste cuvinte poate proveni din rom. Ideea unei origini expresive a cuvîntului rom. a fost avansată de Pușcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine rom. cuvintelor mag., rut., slov. și ceh., ca și săs. Kokosch. Der. cocoșesc, adj. (de cocoș); cocoșește, adj. (precum cocoșii); cocoșar, s. m. (sturz, Turdus viscivorus), cf. bg. kokošar „șoim” (menționat de DAR, însă care nu poate avea legătură directă cu rom.); cocoșel, s. m. (dim. al lui cocoș; pasăre de hîrtie; floricele de porumb; știft, cui; nume dat mai multor plante); cocoși, vb. (despre cocoși, a călca găina; a se împăuna; a bate, a ciomăgi), în ultimul său sens confundîndu-se cu vb. a cocoșa, de la cocoașe „gheb”; cocoșoaică, s. f. (plantă, Arum maculatum).
CÓCOS m.: Nucă de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc lăptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanță grasă extrasă din fructul cocotierului și folosită la fabricarea săpunurilor de toaletă. /<germ. Kokos
COCÓȘ ~i m. 1) Pasăre domestică cu o creastă roșie pe cap, cu penele cozii lungi și arcuite și cu pinteni tari la picioare; masculul găinii. ◊ La (pe la sau spre) cântatul ~ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul roșu istorie fără sfârșit sau neadevărată. 2) pop. Mascul al unor păsări. ~ul potârnichii. 3) Ciocănel care lovește percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce și fără sâmburi; inimă. 5) la pl. Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele; cocoșei. 6): ~ de vânt figură de metal, reprezentând un cocoș, instalată pe acoperișul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul; giruetă. ◊ A fi ~ de vânt a se da după împrejurări; a fi conformist. /<sl. kokoši
COCOTIÉR ~i m. Palmier cu trunchiul lung, în vârf având un fascicul de frunze, cu fructe comestibile. [Sil. -ti-er] /<fr. cocotier
cap-de-cocoș m. plantă cu florile purpurii, crește pe stânci și prin pășunile din munți (Hedysarum obscurum).
còcos m. 1. nuca cocotierului, de mărimea unui pepene; 2. băutură făcută din apă de miambal.
cocoș m. 1. bărbățelul găinei, are un caracter arțăgos și gelos, se bate până la sânge cu aripile și ciocul său; 2. numele unui pește care trăiește în Marea-Neagră (Raja); 3. plantă numită și coada cocoșului, după rizomul ei cărnos și târâtor (Polygonatum); 4. ciocănelul puștii în care este înțepenită cremenea; 5. (cocoșel) Mold. Tr. cuiu îndoit în grindeiul plugului, sau agățat de căpătâiul osiei carului. [Rus. KOKOȘŬ; sensul 4 e o metaforă comună multor limbi și rezultă dintr’o asemănare vagă a obiectului cu un cap de cocoș].
*cócos m., pl. șĭ (pg. coco, pl. cocos). Un fel de palmier care produce nucile de cocos, niște fructe marĭ cît niște pepenĭ micĭ, cafeniĭ, păroase, goale pin ăuntru și pline de un fel de lapte gustos. – Și cocotĭer (fr. cocotier).
cocóș (vest) și cucóș (est) m. (vsl. kokošĭ, găină, kokotĭ, cocoș: sîrb. kokoš, găină, kokot, cocoș; bg. rut. kokóška, găină, rus. kókošĭ, găină; alb. kokóš; ngr. kokkósi, găină, kókkotas, cocoș; ung. kakas, cocoș). Masculu găiniĭ. Hurlup. Cocoș de munte, un fel de gotcan (tétrao tetrix). S. n., pl. cocoașe și cocoșurĭ. La unele puștĭ și revolvere, pĭesa care izbește capsa și care seamănă a cocoș.
cucóș, V. cocoș.
cap-de-cocoș s. v. DULCIȘOR.
coada-cocoșului s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL.
cocos s. v. COCOTIER.
cocoș s. v. COADA-COCOȘULUI. CUCUI. IRIS. MĂSEA. STÎNJEN. STÎNJENEL.
COCOȘ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeț) cucurigu, pintenat, (înv. și pop.) cîntător. (~ este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoș-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoș-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoș-de-sihlă; cocoș-sălbatic (Tetrao urogallus) = cocoș-de-munte, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoș-de-sihlă. 3. inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.)(Transilv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vînătoare.)
creasta-cocoșulul s. v. BREABĂN. FERIGĂ. GRANAT. LABA-URSULUI. MOȚUL-CURCANULUI. PIEPTĂNARIȚĂ. RĂMURELE. SPILCUȚĂ. TALPA-GÎȘTEI.
piciorul-cocoșului s. v. FLOARE-DE-LEAC. GĂLBENELE. GĂLBENELE DE MUNTE.
nuci de cocos (it. blocchi di legno coreani; engl., fr. temple blocks; germ. Tempelblöcke), instrument idiofon de origine coreană, introdus în orch. simfonică de compozitorii amer. care, la rândul lor, l-au preluat din muzica de jazz*. Instr. este format din 4-7 blocuri de lemn (ovale, turtite, în formă de scoică), scobite înăuntru, cu câte o deschizătură în partea din față și fixate pe un suport. Dimensiunile diferă de la un bloc la altul și din această cauză sunetele au diferite înălțimi.
cocóș, cocoși, s.m. – 1. (ornit.) Pasăre domestică de curte; masculul găinii (Gallus bankiva domestica). ♦ Cocoșul de mesteacăn, pasăre sedentară, rară, cu penaj de culoare închisă, cu reflexe metalice, coadă evazată și răsucită în formă de liră (Lynurus tetrix). Specie protejată. Populează pâlcurile de jnepeniș din Munții Maramureșului și Munții Rodnei, pe un areal foarte restrâns (Ciungii Bălăsinii și muntele Cearcănu). Locuitorii din zonă îl numesc tătarcă, percon sau bircon (Monumente, 1976: 98; Nădișan, 2000: 100). În anul 1971, a fost creată prima rezervație faunistică de cocoș de mesteacăn din țară, în Cornu Nedeii – Ciungii Bălăsinii, în bazinul superior al râului Vișeu, pe o suprafață de 800 ha. „Sunt, iarăși, pline de interes zoologic vânătorile, din luna april, după frumoșii cocoși negri aurii cari, atunci când cocoșesc (orele 3 de dimineață), pot fi ușor vânați, întrucât în acele momente ei nici nu văd, nici nu aud, fără numa găina” (Papahagi, 1925: 97). ♦ Cocoșul de munte, specie sedentară de origine paleartică, care preferă pădurile de rășinoase, în locuri retrase din apropierea izvoarelor și pâraielor (Tetrao urogallus). Are corp masiv, penaj de culoare închisă, coada evazată, iar ciocul este asemănător cu al păsărilor răpitoare. În Maramureș, cea mai mare densitate a speciei se află în Munții Maramureșului (Farcău, Mihailec) și Munții Rodnei (Piatra Neagră, Măgura Moisei), (Monumente, 1976: 96). 2. (geol.) Creasta Cocoșului, rest de crater vulcanic (care a erupt în urmă cu circa 9 milioane de ani). Lamă de andezit cu dezagregări dispuse pe vertical (Posea, 1980: 25). Rezervație geologică în Munții Gutâi (Iștvan, Popescu, Pop, 1990: 28). Denumiri date de localnici: Țâfăraia Gutâiului, Pana Cocoșului, Creasta Gutâiului, Țurana Gutâiului, Piatra Gutâiului, Țâcla Gutâiului, Piatra Mare. Împreună cu celelalte culmi ale Gutâiului, Creasta Cocoșului reprezintă cumpăna apelor pentru râul Mara și Cavnic, primul, afluent al Tisei, celălalt, al Lăpușului. Lungimea Crestei este de aproximativ 200 m, iar orientarea, pe direcția NV-SE. Înălțimea relativă este de circa 150 m în partea de nord (Monumente, 1976: 30-34). 3. Motiv zoomorf pe porțile maramureșene. Pe o vraniță din Șieu, stâlpul central are sculptată pe partea superioară o frunză de stejar (stilizarea pomului vieții), în vârful căreia stă un cocoș ce cântă, prevestind zorii zilei, răsăritul soarelui (Nistor, 1977: 17). 4. (med.) Cucui, bolfă, coc, umflătură (ALRRM, 1969: 8; Hoteni, Strâmtura, Rozavlea, Borșa etc.). 5. Cuiul care leagă grindeiul de cotigă (la plugul de lemn); cârlig (ALRRM, 1973: 848). 6. Floricele de porumb (ALR, 1965: 115). ♦ (top.) Ulița Cocoșenilor, în Șieu (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Cocoș, Cocoși, Cocoșilă, nume de familie (36 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Cocoși, poreclă pentru locuitorii din Boiu Mare și Dragomirești (Bilțiu-Dăncuș, 2005; Papahagi, 1925): „fiindcă plecau de cu noapte la lucru” (ALRRM, 1969); „pentru că strigă cucurigu!” (Papahagi, 1925). ♦ (simbol.) Cocoșul alb e o pasăre a luminii care, prin cântecul său, vestește zămislirea Aurorei. În credințele românilor, la auzul primului cântat al cocoșului, dispar toate duhurile rele. Cocoșul e un animal apotropaic, apărător atât împotriva spiritelor rele, cât și împotriva bolilor de tot felul. Efigia lui se pune pe turlele bisericilor și clopotnițelor (Evseev, 2001: 41). – Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, cf. lat. coco „strigătul cocoșului”, lat. med. coccus (DER); din sl. kokoši „găină” (Miklosich, Cihac, Conev, DA, cf. DER; DEX, MDA).
cocóș, -i, s.m. – 1. Pasăre domestică de curte; masculul găinii (Gallus bankiva domestica). Rezervație de cocoș de mesteacăn (Lyrurus tetrix) la Cornu Nedeii – Ciungii Bălăsinii, în M-ții Maramureșului. Specia caracteristică zonei este cocoșul de munte (Tetrao urogallus), în pădurile de rășinoase din M-ții Maramureșului și din M-ții Rodnei. 2. (top.) Creasta Cocoșului, rezervație naturală de interes național. 3. Motiv zoomorf pe porțile maramureșene (Nistor 1977: 17). 4. Cucui, bolfă, coc, umflătură (ALR 1969: 8; Hoteni, Strâmtura, Rozavlea, Borșa etc.). 5. Cuiul care leagă grindeiul de cotigă (la plugul de lemn); cârlig (ALR 1973: 848). 6. Cocoși, poreclă pentru locuitorii din Dragomirești (ALR 1969: XXII; Papahagi 1925: 103). 7. Floricele de porumb (ALR 1965: 115). – Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, cf. lat. coco „strigătul cocoșului”, lat. med. coccus (DER); Din sl. kokosi „găină” (DEX).
COCOS, arh. în E Oc. Indian, la c. 1.100 km SV de țărmurile Indoneziei, format din doi atoli și 27 de ins. coraligene; 14,2 km2; 621 loc. (1985); dependent de Australia. Nuci de cocos și copra. Descoperit în 1609. Se mai numește Keeling.
COCOȘ subst. 1. – frecv. act. 2. Cocoșilă (Olt; Glos). 3. Cocoșoiul, N., munt. (RI I XXII). 4. + -ca, Cocoșca, Șt. (17 A III 162).
ARECASTRUM Becc., STUDENIȚĂ, fam. Palmae. Gen cu o singură specie originară din Brazilia, Uruguai, Paraguai și Argentina, palmieri înrudiți cu cocosul: Arecastrum romanzoffianum Bece. (syn. Cocos romanzoffiana Cam.; Cocos plumosa Hook.), foarte ornamental, cu o coroană bogată, înaltă de cca 12 m. La baza pețiolilor frunzelor cresc filamente brune. Frunze, cca 3 m lungime, în verticil de cîte 5, cu numeroase segmente lungi de 1 m și late de 3 cm.
CELOSIA L., CREASTA COCOȘULUI, fam. Amarantaceae. Gen originar din Africa, America și Asia, 50-60 specii, plante erbacee, rareori semiarbuști sau arbuști, 15-60 cm înălțime. Tulpina foarte ramificată, poartă în vîrf inflorescențe în formă de evantai, viu colorate, strălucitoare, roz, galbene-aum sau roșii, formate din flori mici (lipsite de corolă, și caliciul compus din 5 sepale) sau panicule spiciforme. înfloresc vara. Frunze ovat-alungite, acuminate, liniar-lanceolate, ovate sau ovat-lanceolate, alterne, verzi sau purpurii, pețiolate. Fruct cu mai multe semințe.
COCOS L., COCOS, fam. Palmae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale ale Americii și Australiei, cca 40 specii. Flori mascule și femele pe același spadice. Frunze de 2-5 m lungime. Fructul, o drupă voluminoasă cu un singur sîmbure comestibil, ca și mugurii terminali.
Cocos australis hort. Specie cu frunze numeroase, cu pinule liniare, lungi și înguste, glauce, arcuite. Rahisul glauc.
Cocos nucifera L. Specie cu tulpina cca 20 m înălțime. Frunze, 2-6 m lungime, pinule l m lungime, alungite, înguste, arcuite, verzi-albăstrui. Fructul nucă de cocos – comestibil.
Cocos weddeliana Wendl. Specie care se cultivă în seră caldă. Tulpină cu un țesut din fibre maro-negricioase. Frunze, pe partea inferioară glauce, pe partea superioară, verzi-închis, cu pinule fine, cca 90 cm lungime.
POLYGONATUM (Adans.) Mill., COADA COCOȘULUI, PECETEA LUI SOLOMON, fam. Liliaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 30-35 specii, erbacee, cu rizom tîrîtor, cărnos. Tulpină simplă, frunze numeroase dispuse de-a lungul tulpinii, alterne, opuse sau în verticil, ovate, lanceolate, liniare, eliptice. Flori albe, campanulat- alungite, dispuse cîte una sau mai multe în axa frunzelor caulinare, pendente. Perigon tubulos cu 6 lacinii scurte, 6 stamine ce nu ies din floare, ovar cu 3 loji, stil filamentos sau cilindric cu stigmat mic. Fruct, bacă cu puține semințe.
RANUNCULUS L., PICIORUL COCOȘULUI, fam. Ranunculaceae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 795 specii, erbacee, majoritatea vivace, cele mai multe cu rizomi, păroase, cu tulpini de 50-60 cm înălțime. Flori învoite, galbene, roz, albe (3-7 sepale, de obicei 5, verzi, 5 petale, de obicei mai mari decît sepalele, numeroase stamine, ovare superioare numeroase), în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructe, nucule monosperme. Frunze întregi sau lobate, dințate, sectate, «ineori cu segmente liniare sau filiforme, alterne, rar opuse.
Cocoș, m-re în jud. Tulcea pe raza com. Niculițel, întemeiată în 1833 de arhimandritul Visarion, fost egumen până în 1860. Noua biserică a fost zidită în 1853 de ardeleanul Nicolae Hagi Ghișa din Poiana Sibiului, călugărit aici. În această m-re se află moaștele sfinților martiri „de la Niculițel”: Attalos, Zotikos, Kamasis și Philippos.
la mintea cocoșului expr. logic; evident, vădit; de la sine-nțeles.

cocos dex

Intrare: cocoș (mecanism)
cocoș 2 s.n. substantiv neutru
cucoș 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: Cocos (gen de plante)
cocos substantiv masculin
Cocos gen de plante
Intrare: Cocoș
Cocoș
Intrare: Cocos
Cocos
Intrare: cocoș (miez)
cocoș 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
cucoș 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: cocoș (pasăre)
cucoș 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
cocoș 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: cocoș (box)
cucoș 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
cocoș 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: nucă-de-cocos
nucă-de-cocos substantiv feminin
Intrare: Cocos australis
Cocos australis   nomenclatura binară
Intrare: Cocos nucifera
Cocos nucifera   nomenclatura binară
Intrare: Cocos weddeliana
Cocos weddeliana   nomenclatura binară
Intrare: cap-de-cocoș
cap-de-cocoș substantiv masculin (numai) singular
Intrare: coada-cocoșului
coada-cocoșului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: cocoș-de-mesteacăn
cocoș-de-mesteacăn substantiv masculin
Intrare: cocoș-de-munte
cocoș-de-munte substantiv masculin
Intrare: cocoș-sălbatic
cocoș-sălbatic substantiv masculin
Intrare: creasta-cocoșului
creasta-cocoșului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: piciorul-cocoșului
piciorul-cocoșului substantiv masculin articulat (numai) singular