coconet definitie

2 intrări

15 definiții pentru coconet

coconét1 sn vz cuconet1
coconét2 sns vz cuconet2
coconét, ~eáță [At: VICIU, GL. / V: ~éte sm / Pl: (3) ~i / E: ns cf gogoneț, gogon] 1 a Rotund, plin și tare. 2 (Îs) Prune ~e (sau gogonețe) Corcodușe. 3 sm (Reg; lpl) Aluat de făină cu ouă. 4 sm (Reg) Instrument pentru ținerea fusului când se deapănă firul. 5 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella conica).
cuconet sn [At: JIPESCU, O. 16 / V: coc~ / Pl: ~uri / E: cucoană + -et] 1-2 (Fam; șdp) (Mulțime de) cucoane (6).
COCONÉT s. n. v. cuconet.
CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.
COCONÉT s. n. v. cuconet.
CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.
COCONÉT s. n. v. cuconet.
CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Și în forma coconet, cu înțeles colectiv; disprețuitor) Mulțime de cucoane. Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. PETRESCU, Î. II 213. ♦ (La pl.) Cucoane. Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și țoale mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. – Variantă: coconét s. n.
cuconét (fam.) s. n., pl. cuconéturi
cuconét s. n., pl. cuconéturi
CUCONÉT ~uri n. pop. Mulțime de cucoane. /cucoană + suf. ~et
coconét, -eáță, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.
coconét n., pl. urĭ (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est cu-.

coconet dex

Intrare: cuconet
cuconet substantiv neutru
coconet
Intrare: coconet
coconet