coconar definitie

14 definiții pentru coconar

coconár2 sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~i / E: nct] (Iht; Olt) Soi de pește mic, de apă dulce (Alburnus bipunctatus) Si: beldiță, berchiță, (Trs) lătăreață.
coconár1 sm [At: PISCUPESCU, O. 194/21 / V: cuc~, cucun~ / Pl: ~i / E: ngr ϰοϰονάςι] 1 Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2 (Lpl) Semințe comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1) Si: coconară.
COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári.
COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári.
COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore din clasa coniferelor, înalt cam de 10-20 m, cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile ale coconarului, de formă ovală, cu gust de alune, întrebuințate pentru a aroma unele mîncări. Iahniile și plachiile, crapii umpluți cu stafide și coconari. C. PETRESCU, C. V. 77.
coconár s. m., pl. coconári
coconár s. m., pl. coconári
COCONÁR s. v. beldiță.
coconár (coconári), s. m.1. Pin (Pinus pinea). – 2. Sămînță de pin. Ngr. ϰουϰουνάρι „pin”, ϰουϰϰουνάρα „con” (Cihac, II, 649; Meyer 211; Ronzevalle 154; Gáldi 166). – Der. coconară, s. f. (sămînță de pin).
COCONÁR ~i m. 1) Arbore tropical din familia coniferelor care are o coroană în formă de disc. 2) la pl. Semințele comestibile ale acestui arbore asemănătoare la gust cu alunele. /<ngr. kukunári
coconar m. un fel de pin (Pinus pinea). [Gr. mod. KUKUNÁRI]. ║ numele oltean al peștelui beldiță (cu corpul lungăreț].
coconár, V. cucunar.
cucunár m. (ngr. kukunári, -nára, fructu arboreluĭ numit kukunarĭá, rudă cu vgr. kókkalos, sîmbure de cucunar, kókkos, sîmbure, bobiță, și cu rom. cucuruz și cocă; turc. küknar). Un fel de brad mediteranian aĭ căruĭ cucurujĭ, foarte marĭ, se coc în anul al treilea (pinus pinea). Fructu luĭ, curățat orĭ nu, care se întrebuințează în bucătărie ca umplutură: curcan umplut cu stafide și cucunar (saŭ cucunarĭ). – În Munt. coconar.
coconar s. v. BELDIȚĂ.

coconar dex

Intrare: coconar
coconar substantiv masculin