coconaș definitie

16 definiții pentru coconaș

coconáș sm [At: MOXA, 365/30 / V: cuc- / Pl: ~i / E: cocon1 + -aș1] (Îvp; șhp) 1-8 Cocon1 (1-4) (mic) Si: coconășel (1-8). 9 (Prt) Pierde-vară.
COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.
CONÁȘ s. m. v. coconaș.
CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.
COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.
CONÁȘ s. m. v. coconaș.
CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.
COCONÁȘ, coconași, s. m. (Învechit și arhaizant) Diminutiv al lui cocon1. 1. v. cocon (1). Din trăsură se cobori un tînăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. 2. v. cocon. (2). Iară cînd veni vremea născură amîndouă cîte un coconaș. ISPIRESCU, L. 112. – Variantă: cuconáș (ALECSANDRI, T. I 42) s. m.
CUCONÁȘ s. m. v. coconaș.
!coconáș/cuconáș (înv., pop.) s. m., pl. coconáși/cuconáși
*conașul (înv.) s. m. art.
coconáș s. m., pl. coconáși
COCONÁȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~ul?)
coconaș m. 1. fiu de boier; 2. titlu onorific dat junelui nobil; 3. june elegant (mai mult ironic).
coconáș m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boĭer saŭ boĭerilor, egal cu domn. Epitet ironic în gura orășenilor, egal cu „domnișor”: măĭ, da coconaș te-aĭ maĭ făcut de cînd aĭ cîștigat la loterie! – Maĭ fam.: conașu Petru îld. coconașu Petru. – În est cu-.
COCONAȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~?)

coconaș dex

Intrare: coconaș
conaș substantiv masculin admite vocativul
cuconaș substantiv masculin admite vocativul
coconaș substantiv masculin admite vocativul