cocoșel definitie

21 definiții pentru cocoșel

cocoșelsm [At: ECONOMIA, 105 / V: (Mol) cuc~ / Pl: ~ei / E: cocoș + -el] 1-10 (Șhp) Cocoș (1-2, 7, 22, 24) (tânăr sau mic). 11 (Îc) ~ -de-câmp Plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii (Adonis aestivalis). 12 (Ent; pop) ~-de-miazănoapte sau ~ -de-miezul-nopții ori ~-de-noapte Greier (Gryllus). 13-14 Băiat sau tânăr bătăios, care se încaieră ușor. 15 Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (1). 16 (Pgn) Monedă de aur. 17 (Reg; lpl) Floricele de porumb. 18 (Pan) Bucată de hârtie îndoită în multe părți, astfel încât să semene cu un cocoș mic Și porumbel. 19 Cui care trece prin capătul osiei ca să-l țină Si: civie. 20 (Pfm) Penis. 21 (Reg; pfm) Mic aluat ce rămâne din facerea pâinii, căruia i se dau diferite forme și se coace în cuptor. 22 (Bot; reg) Ruscuț. (Adonis flammea). 23 (Bot; reg) Scaunul cucului (Dianthus giganteus). 24 (Bot; reg; lpl) Măseaua-ciutei (Erythroimm dens-cauis). 25 (Bot; reg; lpl) Ghiocei-bogați. 26 (Bot; reg; lpl) Porumbei. 27 (Lpl) Dediței. 28 (Bot; reg; lpl) Garofîță-de-grădină (Dianthus bartalus). 29 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Floarea-cucului. 30 (Bot; reg; îc) ~roșu Garofiță (Dianthus carthusianorum). 31 (Bot; reg; îc) ~ -turcesc (Silene antiloparum). 32 (Bot; reg; îc) ~ei-ungurești Sovârf (Origanum vulgare).
COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I*). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el.[1]
COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el.
COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I). Da de prînz Ce mi-ai adus? – Cocoșei în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. 2. (La pl.) Floricele. – V. floricică (2).
cocoșél s. m., pl. cocoșéi, art. cocoșéii
cocoșél-de-cấmp (plantă) s. m., pl. cocoșéi-de-cấmp, art. cocoșéii-de-cấmp
cocoșél s. m., pl. cocoșéi, art. cocoșéii
cocoșél-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoșéi-de-câmp
COCOȘÉL s. v. iris, ruscuță, stânjen, stânjenel, toporaș, urlup, violetă, viorea.
COCOȘEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.
COCOȘÉL ~i m. (diminutiv de la cocoș) 1) mai ales la pl. Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele; cocoș. 2) înv. Monedă franceză (de aur) în valoare de 20 de franci, pe care este gravat un cocoș. /cocoș + suf. ~el
cocoșei m. pl. 1. Mold. floricele de porumb; 2. V. cocorei; 3. (de câmp) sau iarba cocoșului, plantă ce crește prin semănături și locuri inculte (Adonis).
cocoșel m. 1. cocoș mic; 2. V. cocoș.
cocoșél m., pl. eĭ. Cocoș mic. Numele maĭ multor plante ranunculacee numite și ruscuță și spînz (adónis). Pl. Floricele, mizilic, grăunțe de păpușoĭ care au explodat la foc și aŭ aspectu unor florĭ albe. – În est cu-.
cocoșei s. pl. v. FLORICELE. MĂSEAUA-CIUTEI. PORUMBEI.
cocoșel s. v. IRIS. RUSCUȚĂ. STÎNJEN. STÎNJENEL. TOPORAȘ. URLUP. VIOLETĂ. VIOREA.
COCOȘEL-DE-CÎMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-cîinesc, iarba-cocoșului.
ADONIS L. RUSCUȚĂ, COCOȘEI DE CÎMP, fam. Fianunculaccae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, cca 38 specii, erbacee. Flori hermafrodite, actinomorfe, roșii sau galbene, eu pînă la 20 petale. Frunze de mai multe ori fidate. Fructe formate din mai multe nucule monosperme.
Adonis aestivalis L., « Cocoșei de cîmp ». Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori cu pînă la 10 sepale glabre, galbene-roșietice, iar petalele plane, roșii-cărămizii, la bază cu macule negre. Frunze verzi-închis, de cîteva ori fidate, cu diviziunile liniare. Plantă anuală, înaltă pînă la 55 cm, cu tulpină dreaptă.
Adonis flammea Jacq., « Ruscuță, Cocoșei ». Specie ce înflorește vara. Flori (sepale pubescente, verzi-gălbui, petale întinse, acute, roșii-aprins) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Frunze de cîteva ori fidate. Plantă anuală, cu tulpină dreaptă, pubescentă spre bază.
cocoșel, cocoșei s. m. (dim.) 1. v. coco1. 2. monedă de cinci lei (în perioada interbelică). 3. monedă de aur emisă în Franța în secolul al XIX-lea.

cocoșel dex

Intrare: cocoșel
cocoșel substantiv masculin
Intrare: cocoșel-de-câmp
cocoșel-de-câmp substantiv masculin