Definiția cu ID-ul 572522:
cocléț m. (var. din gogleț, goglează). Fir drept care are un laț pin care trec firele urzeliĭ și care, unindu-se cu alte fire, formează ița. Greșeală la năvădit cînd firu trece pintre iță și spată și formează ochĭurĭ (nodurĭ, inele). Fig. A căuta cuĭva coclețĭ, a căuta nod în papură, a-ĭ căuta defecte. – În Trans.
cocleț, corleț și
cogleț, n., pl. e; în Mold. nord. și
cotleț. – P. înț. de „diareĭe”, V.
colețĭ, crîmpiță. Coclete dex online | sinonim
Coclete definitie