cocaină definitie

14 definiții pentru cocaină

cocaínă sf [At: DEX2 / P: ~ca-i~ / E: fr cocaïne] (Far) Alcaloid extras din frunzele de coca, întrebuințat ca anestezic local și ca stupefiant.
COCAÍNĂ s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, folosit ca anestezic local și ca stupefiant. – Din fr. cocaïne.
COCAÍNĂ s. f. (Farm.) Alcaloid extras din frunzele de coca, întrebuințat ca anestezic local și ca stupefiant. – Din fr. cocaïne.
COCAÍNĂ s. f. Substanță otrăvitoare extrasă din frunzele unui arbore exotic, întrebuințată în medicină ca anestezic local; e în același timp un stupefiant primejdios.
cocaínă s. f., g.-d. art. cocaínei
cocaínă s. f., g.-d. art. cocaínei
COCAÍNĂ s. (FARM.) (pop.) praf alb.
COCAÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaïne].
COCAÍNĂ s. f. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total. (< fr. cocaïne)
COCAÍNĂ f. Substanță toxică obținută din frunzele arbustului coca, folosită în medicină ca anestezic. [G.-D. cocainei; Sil. -ca-i-] /<fr. cocaïne
cocaină f. compozițiune organică extrasă din nuca de coca, întrebuințată ca anestezic local în medicina oculară și dentară.
*cocaínă f., pl. e (d. cocă 2). Chim. Un alcaloid anestezic scos din frunzele de cocă 3.
COCAI s. (FARM.) (pop.) praf alb.
COCAINĂ Albă-ca-Zăpada, coc, cocteil, fulg, H+C, linie, pietre, praf, praf alb, praf de înger, pudră de mătase, pulbere, stea voioasă, superbombă, trip, white poney, zăpadă, zâna albă.

cocaină dex

Intrare: cocaină
cocaină substantiv feminin