cocător definitie

6 definiții pentru cocător

cocător, ~oare [At: PALIA (1582), 162/8 / V: (1-2) (înv) ~riu sm / Pl: ~i, ~oáre / E: coace + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care coace ceva. 3 sm Muncitor care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. 4 sn Despărțitură a cuptorului de casă, în care se coace pâinea. 5 smf Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine
COCĂTÓR, -OÁRE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.
COCĂTÓR, -OÁRE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.
COCĂTÓR, -OÁRE, cocători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor sau muncitoare care, într-o fabrică de pîine, se ocupă cu prepararea aluatului și supravegherea coptului. Meșteri cocători. 2. Lucrător care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. Folosind din plin capacitatea cuptorului, cocătorii au dat într-o zi 5 tone clincher peste program.
cocătór adj. m., s. m., pl. cocătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoáre
cocătór s. m., adj. m., pl. cocătóri; f. sg. și pl. cocătoáre, g.-d. sg. art. cocătoárei

cocător dex

Intrare: cocător (adj.)
cocător adjectiv
Intrare: cocător (s.m.)
cocător substantiv masculin