cocârja definitie

2 intrări

18 definiții pentru cocârja

cocârjá vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rdá / Pzi: ~jéz / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.
cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).
COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).
COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.
COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).
COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.
COCÎRJÁ, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrjí vb. IV.
COCÎRJÍ vb. IV v. cocîrja.
!cocârjá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjeáză, 1 pl. ne cocârjắm; conj. prez. 3 să se cocârjéze; ger. cocârjấndu-se
cocârjá vb., ind. prez. 1 sg. cocârjéz, 3 sg. și pl. cocârjeáză, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjéze; ger. cocârjând
COCÂRJÁ vb. v. gârbovi.
cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.
A COCÂRJÁ ~éz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă
A SE COCÂRJÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă
cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.
COCÎRJA vb. a se cocoșa, a se gheboșa. a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.)
cocârjá, cocârjesc, vb. refl. – (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).
cocârjă, cocârje s. f. (intl.) persoană naivă.

cocârja dex

Intrare: cocârja
cocârji conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
cocârja conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv
Intrare: cocârjă
cocârjă