coase [At: ANON. CAR. / Pzi: cos / E: ml cosere (consuere)] 1 vt(a) A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu un ac. 2 vt A confecționa o haină. 3 vt A broda. 4 vt (Înv; îe) A ~ mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 vt (Înv; îe) A ~ petic de petic A fi zgârcit. 6 vi (Îvp; îe) A ~ la oboroace A sforăi în somn. 7 vt (D. cărți, caiete) A fixa cu ață sau sfoară filele. 8 vt A împreuna cu catgut marginile unei plăgi. 9 vt (Mol; Buc) A bate cuie. 10 vt (Îrg) A ~ cu (sau în) cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 11 vt (Reg; d. uși) A căptuși cu scânduri. 12 vt (Înv) A pune la loc un trunchi dezlegat din plută, întărindu-l. 13 vt (Fig) A străpunge. 14 vt (Îvr; îe) A ~ cu ochii A privi cu atenție. 15 vt (Înv; îe) A ~ din tunuri (sau cu tunurile) A bombarda. 16 vr (Îvp) A îngheța. coásere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: coase] 1 Prindere cu ață a părților unei haine sau a unui petic, accesoriu etc. de o haină. 2 Confecționare a unei haine. 3 Brodare. 4 Fixare cu ață sau sfoară a filelor unui caiet. 5 Împreunare cu catgut a marginilor unei răni. 6 (Mol; Buc) Batere în cuie. 7 (Reg) Căptușire cu scânduri a unei uși. 8 (Înv) Punere la loc a unui trunchi de plută. COÁSE, cos,
vb. III.
Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊
Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit.
2. A broda.
3. (
Med.) A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. –
Lat. pop. cosere (= consuere).
COÁSE, cos,
vb. III.
Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊
Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit.
2. A broda.
3. (
Med.) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din
lat. pop. cosere (= consuere).
COÁSE, cos,
vb. III.
Tranz. 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui ac. Cos un nasture la haină. ▭ Și cînd are ac și ață, coasă-ai dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130. Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47. (Poetic) Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48. ◊
Expr. A coase petic de (sau
la) petic = a fi strîngător, zgîrcit.
Cusut cu ață albă v. ață. 2. A broda. Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23. Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, Ț. I 45.
3. A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi.
4. A fixa. Oamenii s-au grăbii să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272.
5. Fig. A cerceta în mod amănunțit, a scruta. Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150. –
Prez. ind. pers. 3
pl.: cos și coasă.
coáse (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cos, 1
pl. coásem,
imperf. 3
sg. coseá,
perf. s. 1
sg. cusúi, 1
pl. cusúrăm;
conj. prez. 3 să coásă;
ger. cosấnd;
part. cusút
coáse vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 1 pl. coásem, imperf. 3 sg. coseá, perf. s. 1 sg. cusúi, 1 pl. cusúrăm; conj. prez. 3 sg. și pl. coásă; ger. cosând; part. cusút COÁSE vb. 1. v. cârpi. 2. a pune. (I-a ~ un petic la pantaloni.) 3. v. broda. COÁSERE s. 1. v. cârpire. 2. punere. (~ unui petic la pantaloni.) coáse (cós, cusút), vb. –
1. A fixa, a prinde părțile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ață. –
2. A însăila. –
3. A broda. –
4. A înfige, a bate cuie. –
5. A înțepa. –
Mr. cos, coasire,
megl.,
istr. cos.
Lat. pop. cosĕre, în locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Pușcariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR);
cf. vegl. koser,
it. cucire (
engad. kuzir),
prov. cozer,
fr. coudre,
cat. cosir,
sp.,
port. coser. –
Der. cusut,
s. n. (acțiunea de a coase); cusătură (
var. mr. cusutură),
s. f. (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al
lat. *consutūra (Pușcariu 460; DAR),
cf. calabr. cusitura,
fr. couture,
sp.,
cat.,
port. costura; cusător,
s. m. (ucenic de croitor); cusătoare (
var. cusătoreasă),,
s. f. (croitoreasă, lenjereasă; legătoreasă; mașină de legat cărți); cusătoriță,
s. f. (croitoreasă); cusătorie,
s. f. (croitorie; atelier de croitorie); descoase,
vb. (a desface din cusături); cosoi,
s. n. (
Trans., legătură, fașă).
A COÁSE cos tranz. 1) (bucăți de țesătură, piese de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A prinde printr-o cusătură. ~ nasturii. ~ mâneca. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte, de rufărie) A confecționa dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ață. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plăgi) A împreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere coase v. a prinde sau a legă cu un fir petrecut printr’un ac: a coase la gherghef (cu flori), a broda. [Lat. vulg. COSERE = clasic CONSUERE].
cos, cusút, a
coáse v, tr. (lat. cónsuo, -súere, pop. coso, cósere, d. con-, la un loc, și súere, a coase; it. cucire, Neapole kósere, pv. sp. pg. coser, fr. coudre. – Cos, coșĭ, coase; eĭ coase; să coasă. V.
sulă, sutură). Unesc (bucățĭ de pînză, de pele) pin ajutoru aculuĭ cu ață saŭ al suleĭ. A coase la gherghef, a broda la gherghef.
COASE vb. 1. a cîrpi, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țîrîi. (I-a ~ ciorapul.) 2. a pune. (I-a ~ un petic la pantaloni.) 3. a broda, (reg.) a împistri, (Transilv. și Maram.) a chindisi, (prin Maram.) a popistri, (prin Ban. și Transilv.) a șlingui, (prin Transilv.) a ștricăni. (~ cu flori; ~ la gherghef.) COASERE s. 1. cîrpire, cusut, prindere, țesere. (~ găurii de la ciorap.) 2. punere. (~ unui petic la pantaloni.)