coaptație definitie

8 definiții pentru coaptație

coaptație sf [At: DEX2 / V: ~áre / P: co-ap~ / Pl: ~ii / E: fr coaptation] 1 Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2 (Med) Manevră chirurgicală sau ortopedică prin care se pun la loc oasele luxate sau fragmentele oaselor fracturate.
COAPTÁȚIE, coaptații, s. f. 1. (Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation.
COAPTÁȚIE, coaptații, s. f. 1. (Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation.
!coaptáție (co-ap-, -ți-e) s. f., art. coaptáția (-ți-a), g.-d. coaptáții, art. coaptáției; pl. coaptáții
coaptáție s. f. (sil. co-ap-, -ți-e), art. coaptáția (sil. -ți-a), g.-d. art. coaptáției; pl. coaptáții
COAPTÁȚIE s.f. 1. Stare de interacțiune specifică a organelor unui corp viu. 2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [Pron. co-ap-, gen. -iei. / < fr. coaptation, cf. lat. cum – cu, aptare – a ajusta].
COAPTÁȚIE s. f. 1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation)
COAPTÁȚIE ~i f. Așezare a unui os în articulația lui; plasare în poziție normală a unui os fracturat. [Sil. co-ap-ta-ți-e] /<fr. coaptation

coaptație dex

Intrare: coaptație
coaptație substantiv feminin
  • silabisire: co-ap-, -ți-e