coaliza definitie

12 definiții pentru coaliza

coalizá vrr [At: BĂLCESCU, M. V. 438 / P: co-a~ / Pzi: ~zéz / E: fr coaliser] (D. state, partide, persoane etc.) A se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune.
COALIZÁ, coalizez, vb. I. Refl. recipr. (Despre state, grupări politice, persoane etc.) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaliser.
COALIZÁ, coalizez, vb. I. Refl. recipr. (Despre state, partide, clase sociale, persoane) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaliser.
COALIZÁ, coalizez, vb. I. Refl. (Despre popoare, state, clase sociale, partide sau persoane) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în vederea atingerii unor țeluri comune. [Dușmanii lui Mihai Viteazul] se încredințară că singuri nu pot face nimic împotrivă-i, ci numai coalizîndu-se toți împreună. BĂLCESCU, O. II 289. ◊ Tranz. Propunerea partidului nostru de a coaliza toate partidele și grupările democratice sau care atunci se pretindeau a fi democratice nu a putut fi realizată decît în cadrul Blocului Național Democrat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 26. – Pronunțat: co-a-.
!coalizá (a se ~) (co-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se coalizeáză
coalizá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coalizéz, 3 sg. și pl. coalizeáză
COALIZÁ vb. a se uni. (S-au ~ împotriva dușmanului comun.)
COALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) alia contra unui inamic comun sau în vederea unor țeluri comune. [< fr. coaliser].
COALIZÁ vb. refl. (despre state, partide, clase sociale etc.) a face o coaliție. (< fr. coaliser)
A SE COALIZÁ mă ~éz intranz. A se uni printr-o coaliție; a face o coaliție. [Sil. co-a-] /<fr. coaliser
coalizà v. a forma o coalițiune.
*coalizéz (mă) v. refl. (fr. se coaliser, d. lat. co-aléscere, a se uni). Mă aliez p. ofensivă.

coaliza dex

Intrare: coaliza
coaliza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: co-a-