coagula definitie

14 definiții pentru coagula

coagulá [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 499 / P: co-a- / Pzi: ~léz / E: fr coaguler, lat coagulare] 1 vr (D. lichide și substanțe coloidale) A se închega. 2 vt A face să se închege.
COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.
COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.
COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega, a se prinde. Sîngele din care s-a scos fibrina nu se mai coagulează. – Pronunțat: co-a-.
coagulá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coaguleáză
coagulá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coaguléz, 3 sg. și pl. coaguleáză
COAGULÁ vb. 1. v. închega. 2. v. prinde. 3. v. slei.
COAGULÁ vb. I. tr., refl. A (se) închega, a prinde cheag; a conglutina. [Pron. co-a-. / < fr. coaguler, cf. lat. coagulare].
COAGULÁ vb. tr., refl. (despre soluții coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega. (< fr. coaguler, lat. coagulare)
A COAGULÁ ~éz tranz. A face să se coaguleze. /<fr. coaguler, lat. coagulare
A SE COAGULÁ se ~eáză intranz. (despre substanțe organice lichide) A căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare
coagulà v. a (se) închiega.
*coaguléz (oa 2 silabe) v. tr. (lat. coágulo, -aguláre. V. cheag). Încheg.
COAGULA vb. 1. a (se) închega, (livr.) a (se) conglutina, (reg.) a (se) năclăi, a (se) năsădi, a (se) străgheța. (Sîngele se ~.) 2. a se închega, a se prinde, (Transilv) a se strînge. (Laptele s a ~.) 3. a se închega, a se slei, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.)

coagula dex

Intrare: coagula
coagula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: co-a-